Stormy Smith, mama de gemeni, autor de carti, dependenta de lectura, dubla absolventa a Universitatii Drake, a transpus intr-o povestioara una dintre dilemele cu care se confrunta multe dintre mamele din zilele noastre. Ce alegi intre viata profesionala si cea personala? Cum reusesti sa le impaci pe amandoua si sa fii multumita de alegerea facuta la sfarsitul zilei.
„Cred ca-mi pot oferi o promovare. Mi-ar putea da o mica echipa pe care sa o conduc. Ar trebui sa raportez, deci mai mult stres, dar un salariu mai bun. Ce crezi despre asta?” L-am intrebat pe sotul meu, ezitant, in timp ce stateam in bucatarie. El a stat cateva clipe, cu o jucarie in mana pe care o luase de pe jos.
„De ce nu-mi spui ce parere ai tu despre asta, mai intai?”, mi-a zis el.
Raspunsul lui m-a luat prin surprindere. Nu eram sigura daca il incanta ideea de mai multi bani sau care nu-i placea stresul in plus pe care l-as avea. Eram totusi sigura ca are o opinie pe care inca nu mi-o spusese. Aveam un fel de intelegere intre noi sa discutam totul si timp de 17 ani tocmai aceasta abilitate de a comunica ne-a apropiat si mai mult. Ne-a intarit relatia.
„Cred ca abia acum incepem sa ne acomodam cu toate, sa le scoatem la capat. In plus, niciodata nu am reactionat prea bine la mult stres.
Cu cat e de munca si cu tot ce e de facut acasa cred ca nu ar fi cea mai inteleapta decizie acum sa-mi asum responsabilitatea asta. Intr-un an sau doi, poate, dar nu acum”, am raspuns eu.
Pana si el s-a mirat de raspunsul meu. „Cred ca ai dreptate. Nu e un moment bun acum.”
Apoi ne-am reluat fiecare treburile prin casa, de parca discutia nici nu avusese loc. Mi-am analizat mintea si sufletul. Am vrut sa fiu suparata din cauza modului in care a decurs conversatia, dar nu am putut.
Gemenii nostri aveau 16 luni. I-am nascut la 33 de saptamani si i-am luat acasa dupa ce-au petrecut o luna in sectia de prematuri. In primul lor an de viata am tot colindat spitalele din cauza infectiilor cu care s-au confruntat.
Au dezvoltat apoi probleme respiratorii. Ii duceam mereu la doctor si lucram seara pentru a putea recupera timpul pe care il pierdusem la munca. Nu mai avusesem o noapte de somn neintrerupt de atat de mult timp incat incetasem sa mai tin socoteala. Dar ei erau sanatosi si fericiti.
La o prima vedere nu aveam niciun motiv pentru care sa nu accept promovarea. Trecuseram deja prin situatii dificile de tot felul. Meritam asta. Am fost alaturi de compania asta timp de 4 ani. Am construit relatii puternice. Le-am aratat ca sunt buna. Mi-am pus pe tava abilitatile si mi-am demonstrat valoarea. Am lucrat enorm intr-unul dintre cei mai grei ani din viata mea.
Era o oportunitate pe care ar fi trebuit sa mi-o doresc mult, dar nu mi-am dorit-o.
