Alăptarea n-a fost să fie! Am ajuns la spital cu riscul de a face abces. Alăptarea și avalanșa de sentimente cu care vine la pachet. Încă din sarcină am început documentarea despre alăptare, importanța ei, beneficii pentru mamă si bebe, poziții de alăptare etc. Ce să mai, spre sfârșitul sarcinii știam tot, eram extrem de motivată si hotărâtă să o fac.
Bebe F a venit pe lume puțin mai devreme decât era preconizat, dar asta nu m-a descurajat, eu eram pe poziții.
De momentul nașterii sunt tare mândră de mine, dar vom discuta într-o postare viitoare. Cu un curaj maxim si enorm de mult entuziasm l-am adus pe lume pe băiețelul meu care, ce să vezi, s-a atașat la sân din prima secundă. Ce să mai, fericire mare.
Alăptarea n-a fost să fie! Am ajuns la spital cu riscul de a face abces
În zilele care au urmat, l-am alăptat constant, aveam deja lactația instalată, dar evident că primea și completare cu formulă.
Însă, odată ajunși acasă, s-a instalat haosul.
Deși am evitat eroic furia laptelui, copilul meu nu dormea foarte mult, iar eu nu aveam timp să pompez pentru a nu se angorja foarte tare sânii.
Drept urmare, aveam un program haotic în care nu puteam face niciun lucru 100% până la capăt. După 2 săptămâni, mi-a apărut pe sânul stâng o „pată” roșie dureroasă care nu dispărea. Se pare că din lipsa golirii complete a sânilor mi se blocase un canal prin care curgea laptele.
Mi s-a spus sa pun comprese calde, facut masaj, apoi comprese reci. Așa am făcut. M-am masat până m-am invinețit. Îndârjirea mea era atât de mare încât efectiv nu am simtit cât de agresivă sunt.
Alăptarea și avalanșa de sentimente cu care vine la pachet. Soțul trebuia să reînceapă munca, iar eu trebuia să mă descurc, in cele 30 de minute când îmi dormea copilul, cu pompat, compresă caldă, masaj, compresă rece. Fizic nu îmi ajungea timpul, nu reușeam să termin și nu vedeam nicio umbră de ameliorare.
Într-un final am ajuns la spital, mi s-a spus că există riscul să fac un abces acolo (erau mirați cum de încă nu îl făcusem), cu febră și tot tacâmul, care s-ar fi rezolvat doar prin operație.
Atunci creierul meu s-a oprit preț de o milisecundă. Nu îmi permiteam să lipsesc de lângă copilul meu care nu avea nici măcar o lună. Așa că a trebuit să iau o decizie foarte importantă pentru binele lui și în detrimentul așteptărilor mele. Am oprit lactația medicamentos și am început un tratament cu antibiotic.
Alăptarea n-a fost să fie! Abia după cateva săptămani sânul meu a revenit la normal, dar nu si eu. Cred că toată viața o să port cu mine durerea asta că n-a fost să fie. Uneori mă simt vinovată că mi-am privat copilul de un beneficiu, deși stiu că rațional am luat cea mai bună decizie în situația dată. Așa că mămicilor, care ați avut dificultăți în alăptare, sunt aici cu voi! Sunteți minunate și copiii voștri la fel!
Cheers pentru toți părinții care s-au repliat rapid în fața unor situații neprevăzute, acum suntem mai puternici! 🤗
Vezi și: De ce refuză bebelușul un singur sân? Voi rămâne cu un sân mai mare și unul mai mic? | Demamici.ro
