Cum sa scapi de „furia laptelui” si de ragadele mamare – Cat de importanta e atasarea corecta
Inainte de a naste consideram alaptarea cel mai firesc lucru posibil si nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca ar putea sa existe dificultati in hranirea bebelusului. Vedeam in reclame mame care alaptau cu zambetul pe buze, copii care se rasfatau la san si aveam impresia ca e cel mai usor lucru posibil. Ei bine, nu e nici pe departe asa, cel putin nu la inceput. Nascusem de cateva ore si eram inca la terapie intensiva cand asistenta si-a facut aparitia in prag cu Clara in brate. „V-am adus fetita la san” imi zice si nici nu am numarat pana la 5 ca m-am trezit cu Clara in brate si asistenta, nicaieri. Cu tot cu dureri si branula m-am chinuit sa ridic patul astfel incat sa ma apropii cat mai mult de pozitia in sezut, atat cat imi permitea si operatia. Am pus mogaldeata la san si a inceput sa traga de sfarc cu mare pofta.
Ma uitam pierduta la ea cat era de frumoasa si de hapsana, insa cand a dat drumul sanului am observat ca-mi facuse o rana de toata frumusetea. Acelasi lucru s-a repetat si la cel de-al doilea san. Am atasat-o cum credeam eu ca e bine, dupa ce vazusem in video-uri si citisem in ghidurile despre alaptare, dar tehnica era total gresita. A doua zi am rugat-o pe una dintre asistentele de la neonatologie sa-mi arate cum se ataseaza corect.
Incercam din rasputeri sa urmaresc indicatorii, insa din cauza ranilor pe care le aveam deja durerea era aproape insuportabila. In primele secunde cand o puneam la san simteam ca in loc de gurita are lame. Dupa alte cateva incercari a inceput sa-mi curga sange din ambele sfarcuri. Stateam toata noaptea cu lanolina sau Garmastan pe sfarcuri si sanii dezgoliti doar, doar se vor cicatriza mai repede ranile si va disparea durerea crunta pe care o simteam in timpul alaptarii. De parca durerea operatiei si ranile sangerande nu erau suficiente, am experimentat pe propria piele „furia laptelui”. De dimineata m-am trezit cu sanii atat de tari incat puteam sa-i fac concurenta in toata regula femeii care spargea pepeni cu sanii. Am apelat la pompa electrica din maternitate. Stateam zeci de minute acolo cu ventuzele alea pe sani. Durerea era atat de mare din cauza sfarcurilor sangerande incat de la un moment dat imi amortise complet pieptul. Imi venea sa plang de durere si de nervi si de neputinta.
Imi doream sa-mi pot alapta copilasul si mi se rupea inima cand vedeam ca mi-o aduce la san si eu in loc de bucuria de a o vedea mancand simteam frica din cauza durerii care stiam ca ma asteapta. Sanii erau in continuare foarte tari, din ce in ce mai tari si nu reuseam sa scot laptele nici macar cu pompa electrica. Cand a vazut ce dimensiuni capatasera sanii care mai aveau putin sa explodeze, doctorul mi-a facut o injectie cu oxitocina. In doar jumatate de ora dupa administrare am mers la pompa si am inceput sa scot lapte, muuuult lapte. Din 2 in 2 ore m-am trezit o noapte intreaga pentru a scoate laptele care nu mai inceta sa curga. Sanii se reumpleau cu o viteza uluitoare. Cand a vazut cat lapte „produceam”, una dintre doctoritele de la neonatologie mi-a spus: „Nu va mai lasam sa mergeti acasa. Va tinem aici sa hraniti toata sectia de nou-nascuti”.
Cum sa scapi de „furia laptelui” si de ragadele mamare – Prin ce chin am trecut din cauza mameloanelor din silicon
Gluma, gluma, dar eu nu ma odihneam bine si nici nu reuseam sa-mi alimentez fetita din cauza ranilor. Asistentele ii dadeau laptele pe care il mulgeam. Pentru ca imi doream mult sa o pun la san, am decis sa folosesc mameloanele din silicon. Prima alaptare cu ele a fost o usurare completa. Nu mai simteam atat de mult durerea cauzata de rani si zambeam cand vedeam ca reusesc sa-mi hranesc fetita. Atat de mult m-am bucurat ca o pot alapta si o frica atat de mare de durere prinsesem incat nu am mai renuntat la mameloane vreo 2 luni.
Vezi AICI prin ce chin am trecut din cauza mameloanelor din silicon
