Mameloane din silicon – avantaje si dezavantaje!
Prima alaptare cu mameloanele din silicon a fost o usurare completa. Nu mai simteam atat de mult durerea cauzata de rani si zambeam cand vedeam ca reusesc sa-mi hranesc fetita. Atat de mult m-am bucurat ca o pot alapta si o frica atat de mare de durere prinsesem incat nu am mai renuntat la mameloane vreo 2 luni. Clara statea cate 40 de minute la san, iar de la o bucata de timp sfarcurile au inceput sa se sensibilizeze atat de mult incat alaptarea devenise un chin.
Am reluat traseul cremelor si obiceiul de a sta cu sanii dezgoliti toata noaptea pentru a-mi se vindeca ranile, insa lucrurile mergeau din rau in mai rau. Totul s-a schimbat in momentul in care am mers cu Clara la control. Nu mai lua bine in greutate. Cand i-am spus medicului de familie ca sta 40 de minute la san si ca inca o alaptez cu mameloane din silicon dupa 2 luni, mi-a spus sa renunt imediat la „ajutoare”. Am facut o fata de parca mi-ar fi taiat cineva craca de sub picioare, iar dedesubt era o groapa cu lei. Stiam prea bine inca din spital ce inseamna alaptarea cu rani si nu mai voiam sa trec prin aceleasi dureri.
Am ascultat totusi sfatul medicului si am renuntat la mameloanele din silicon de la urmatoarea alaptare. Au urmat dureri crunte. Cand venea ora alaptarii simteam ca mi se inmoaie picioarele. Clara avea deja 2 luni jumatate si avea o puterea mult mai mare de a suge. Mai mult decat atat, pentru ca folosisem atat de mult timp mameloane nici nu stia sa deschida corect gura astfel incat sa apuce cat mai mult din mamelon.
Mameloane din silicon – avantaje si dezavantaje! – Cum am reusit sa „scap” de ele
Cu „ajutoarele” pe care le-am folosit initial i-am stricat „tehnica” suptului. Am perseverat totusi in ciuda durerilor pe care imi este greu sa le descriu in cuvinte. E ca si cum cineva ti-ar taia sfarcul cu o lama foarte ascutita, apoi ar continua sa te stranga de rana 20 de minute incontinuu. Partea buna este ca dupa o saptamana durerile au inceput sa se atenueze. Sfarcurile nu mai erau la fel de sensibile si usor, usor, durerea a devenit suportabila. La 3 saptamani dupa ce-am renuntat la mameloane uitasem complet chinul prin care am trecut si am inceput sa ma bucur de momentele in care imi tineam fetita la san.
Clara a invatat sa suga corect, iar timpul de alaptare a scazut de la 40 de minute la 20. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care o mama il are cand isi pune minunea la piept. Imi dau lacrimile si acum cand vad cum isi sprijina o manuta pe san si cu cealalta se agata de tricou. Ma tine strans de parca m-ar ruga sa nu-i mai drumul niciodata. Cand se satura se uita direct in ochii mei in timp ce continua sa „suzeteze” cu spor. Se preface ca papa in continuare numai sa o tin mai mult la piept. Dupa ce renunta totusi la san si imi da drumul continua sa ma priveasca de parca nu a vazut ceva mai frumos in viata ei si cu ochisori intrebatori ma analizeaza. Incepe apoi sa gangureasca si sa zambeasca, dar privirea tot nu si-o ia de la mine.
Simti in acele momente ce inseamna iubirea neconditionata pura. Simti ca pentru mogaldeata din bratele tale tu esti intregul ei Univers si simti o responsabilitate imensa de a o proteja, ingriji, iubi si de a-i oferi tot ce e mai bun. Simti un mix de trairi, de sentimente, de frici. Simti dragostea rotunda, simti frica intrucat constientizezi ca la un moment dat nu o vei mai putea proteja de tot raul din lume si va trebui sa invete experimentand, simti ca ai vrea sa se opreasca timpul in loc sa poti pastra o vesnicie bula asta de fericire pura. Asadar, mamicilor, chiar daca e greu, chiar daca la inceput alaptarea doare, chiar daca curge sange si va vine sa strangeti din dinti, suportati pentru ca durerea trece si ramane o bucurie imensa si o satisfactie unica. Alaptarea NU doare! Am invatat asta trecand prin dureri crunte. Acum, pentru mine, alaptarea este iubire si atat.
