Poveste de naștere. Alexandra a născut natural de două ori: „Avem pereche și ne mai dorim un copilaș!” La 30 de ani, Alexandra este de două ori mămică. Are un băiețel de 3 ani și 8 luni și o fetiță care a împlinit jumătate de anișor. Tânăra mămică se gândește deja la încă un bebeluș. Vă invităm să-i citiți poveștile despre cele două nașteri naturale, așa cum cititoarea noastră ni le-a împărtășit.
Poveste de naștere. Băiețelul Alexandrei a venit pe lume într-o zi de iarnă, în 2018
„Bună ziua. Numele meu este Alexandra G., am 30 ani și aș vrea să vă împărtășesc experiența celor două nașteri. În ianuarie 2017 l-am cunoscut pe soțul meu, iar în luna mai a aceluiași an deja locuiam împreună. A fost dragoste la prima vedere și ne doream atât de mult să fim împreună încât la nici 6 luni de relație ne-am hotărât să facem un copil.
Nici nu apucasem să ne cunoaștem destul de bine sau să ne căsătorim. Dorința de a forma o familia era mai presus de orice. Simțeam ca suntem suflete pereche și vedem viitorul în aceeași direcție. Știind problemele mele legate de menstruație și bănuind că o să dureze ceva timp până o să rămân însărcinată, am zis să ne apucăm de treaba. Surpriză!! După 2 luni de la decizia de a face o copil, eram deja însărcinată.
Nu vă pot spune în cuvinte cât de fericiți am fost. Toată sarcina a decurs foarte bine, cu puțină anemie și câteva amețeli. Erick-Ștefan urma să vină pe lume în data de 24 februarie 2018. Cu câteva zile înainte de termen, medicul meu ginecolog, care este un medic extrem de dedicat și care a fost alături de mine de câte ori am avut nevoie, a decis să mă interneze pentru a sta sub supraveghere.
Internarea s-a făcut într-o zi de miercuri, iar la vizita de vineri, medicul mi-a spus că dacă în weekend nu o să nasc, luni, când intra el în gardă, o să inducă nașterea. Nici nu a mai fost nevoie.
Duminică după-masă m-au luat durerile. Doar că, mergând în sala de nașteri, moașa mi-a spus că e travaliu fals. Am stat toată noaptea acolo, auzind mămici care veneau și nășteau. Numai eu nu mai nășteam.
Dimineața pe la ora 9:50, mi s-a pus o perfuzie. Au început durerile pe la 10:30, doar că nu eram dilatată suficient.
La ora 12:30 aveam contractii de nastere, dilatarea era corecta.. dar copilul nu voia să coboare. După ore bune de dureri, și ajutor din partea medicului ( mă vedea extrem de des pe masă și încerca să ajute copilul să ajungă în poziția corecta de naștere), la ora 16:15 a venit micuțul dorit. 3470 grame, 56 centrimetri și nota 8.
Plângeam de fericire, mă uitam pe geam cu ninge, inspiram aerul curat care intra pe geam și… devenisem cea mai fericită.
L-am născut la termen, să zicem ( 26 februarie), dar greu. Însă, atunci am spus, că deși am născut destul de greu, pentru fericirea de după, aș mai face un bebeluș. Și așa a fost.
Când Erick a împlinit un an, mămica a decis că e timpul pentru o nouă sarcină. De data aceasta, Alexandra a rămas însărcinată după un an jumătate de încercări
După ce băiețelul a împlinit 1 anișor, am hotărât să mai facem unul. Eh, dar de data asta, nu am mai rămas atat de repede însărcinată. A trecut aproape 1 an și jumătate. Și am trăit din nou emoții intense la vedere testului pozitiv. Aveam să aflăm că o să avem o fetiță. Ce să mai… fericire la dublu.
La fel, sarcina a decurs normal, dar cu mai multă oboseală. Termen de naștere: 16 aprilie 2021. Nu mai eram în plină pandemie, dar erau destule restricții.
În dimineața de 12 aprilie , la ora 05:00, am simțit patul ud. Era semnul clar că fetița vrea să vină. Aveam totul pregătit. Mi-am trezit soțul, am pornit spre spital, iar la ora 07:00 eram deja în sala de nașteri. În tot timpul aceasta țineam legătură cu medicul ginecolog.
El trebuia să iasă din gardă în dimineața respectivă, deci urma să nasc cu moașa, cu medicul care era de gardă sau cu medic rezident. Nu îmi era teamă. Deja știam ce mă așteaptă. Începuseră durerile, dar suportabile.
La 10:00 mi s-a pus o perfuzie, iar la 10:30 deja aveam dureri de naștere. Mai trebuia doar să fiu dilatată corespunzător. În nici doua ore, la 12:20, a venit pe lume Natalia-Maria, o fetiță de nota 10. Coincidența face că a avut aceeași greutate ca și frățiorul ei: 3470 grame, 54 centimetri. Nașterile diferă, așa a fost și în cazul meu. Băiatul mai leneș, fetița s-a grăbit, prea puțin contează.
Acum băiatul are 3 ani și 8 luni, iar fetița 6 luni. Ii mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoși amândoi, cresc frumos și ne bucură zilele. Și da, ne gândim serios la încă un bebe.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de experiență în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
