Un copil cu trei copii. Amalia a devenit prima data mama la 17 ani. Amalia nici nu atinsese vârsta majoratului când a devenit mamă pentru prima dată. Copilul a fost unul dorit și plănuit, în ciuda vârstei fragede, ne povestește Amalia. De frică să nu fie sfătuită de propria mamă să renunțe la sarcină, adolescenta nu i-a mărturisit că așteaptă un copil decât în momentul în care a împlinit 5 luni de sarcină. După ce-a născut primul băiețel, Amalia a rămas însărcinată din nou. De data aceasta cu o fetiță. Nu se aștepta la o noua sarcină, așa cum nu se aștepta să rămână însărcinată nici pentru a treia oară.
Cea de-a treia sarcină a luat-o prin surprindere și a fost tentată să renunțe la copil. Îi era frică de greul ce-o aștepta. Sfătuită de un medic și având susținerea soțului, tânăra mamă a decis să aducă pe lume și cel de-al treilea copil.
Iubire adolescentină prea înfocată? Inconștiență? Carențe în educația sexuală? O comunicare problematică în familie? Cine știe care sunt motivele care au dus la întemeierea acestei familii care astăzi are 5 membri. Cert este că în situația ei se află multe adolescente din România. Amalia își iubește nespus copiii. Și-ar fi dorit să aibă o altfel de viață? Și-ar fi dorit să studieze, să meargă la Facultate și să aibă o meserie? Și-ar fi permis acest lucru? Cum ar fi arătat viața ei dacă relația cu părinții era una deschisă? Dacă ar fi primit sfaturi utile din partea lor? Sunt atât de multe întrebări pe care cititoarea noastră și le adresează sau nu.
Fără a o judeca, dar fiecare trăgând propriile concluzii și învățăminte, vă invităm să citiți povestea ei de viață, așa cum ne-a trimis-o:
„Nu i-am spus nimic mamei mele deoarece imi era teama ca ma va impinge la intrerupere de sarcina!”
„Mi-am cunoscut sotul in 2015, iar in 2017 am spus ca suntem gata pentru un copil eu avand doar 17 ani. Am ramas insarcinata. Eram foarte fericiti cu gandul ca vom fi parinti. Nu i-am spus nimic mamei mele deoarece imi era teama ca ma va impinge la intrerupere de sarcina. I-am spus cand aveam deja 5 luni de sarcină.
Sarcina a decurs extrem de bine, fara dureri, fara greturi, fara absolut nimic. In data de 05.01.2018 pe la 06:40 am simtit dureri si eram uda. M-am dus la baie si am vazut ca eliminam dopul gelatinos (stiam cum arata si toate procedurile unei nasteri pentru ca toata sarcina am urmarit filmulete cu nasteri naturale si cezariene). Erau dureri suportabile, din ora in ora. Imi era teama sa merg la spital si am plecat abia pe la 04:30, mai mult de gura sotului.
Ajunsa la spital am decis pe la 09:00 sa imi anunt doctorita care mi-a urmarit sarcina, iar ea imi spusese ca va veni si sa o anunt cand am contractii din 5 in 5 min. A venit momentul cand trebuia sa o sun si nu mai raspundea. A sunat-o sotul si lui i-a spus: „eu nu am de ce sa vin ca nu sunt de garda”.
Imi era super teama avand doar 17 ani si 10 luni, dar am avut parte de o moasa si niste asistente super dragute care ma incurajau mereu astfel incat pe 06.01.2018 la ora 14:45 am nascut un baietel de 3720 grame, perfect sanatos.
Un copil cu trei copii. A doua sarcina a luat-o prin surprindere
Prin mai 2019 m-am simtit rau. Aveam ameteli si imi era greata. Nu ma gandeam la o sarcina deoarece imi venise menstruatia la timp si nu era nimic suspect. M-am dus la un control unde am aflat ca eram insarcinata in 15 saptamani, spunându-ne ca este tot băietel. Am avut o sarcina grea, dar am trecut cu brio si peste ea venind momentul nasterii.
In 22 noiembrie 2019 m-am trezit la 05:10 cu dureri de nastere. Am sunat la salvare singurica lasand baiatul cu sora mea deoarece sotul era plecat in Germania, iar odata ajunsa in spital am aflat ca doctorita mea era in concediu.
Nu mi-a fost frica deoarece stiam ce ma asteapta, iar cand a venit momentul sa imping a fost foarte greu rugându-ma sa nasc mai repede sa trec de acele dureri. Am mai impins o data si am simtit o usurare, apoi aud moasa cum spune: „Sa iti traiasca fetita!”. Eu eram nedumerita: „ce fetita? E baiat”. Eram uluita si nu imi venea sa cred ca am adus pe lume natural o fetita de 4100 grame, eu stiind ca era baiat.
Era singura fetita imbracata in albastru de pe sectie. Era superbitatea mea! Dar stati, asta nu e tot!
Când a rămas însărcinată pentru a treia oară, gândul tinerei mame a mers direct către întreruperea de sarcină
In februarie 2020 aveam ceva simptome de sarcina si m-am gandit sa fac un test, acesta iesind pozitiv. Iar gandul meu era ca ma voi descurca foarte greu si voiam sa fac intrerupere de sarcina. Am cautat pe internet o clinica si am dat peste o doamna care a spus ca ar fi mai bine sa imi explice ceva inainte, telefonic. Aceasta mi-a explicat toate riscurile unei intreruperi, mai ales ca eu nascusem in urma cu 3 luni.
Mi-a spus: „E foarte greu acum, uterul tau e distrus dupa o nastere, ai de ales! Ori traiti amandoi ori niciunul”, incurajându-ma ca o sa ma descurc si o sa fie totul ok. Sotul a fost langa mine mereu. El nici nu voia sa auda de intrerupere, iar eu am decis sa pastrez sarcina.
A fost o sarcina usoara. Aveam tot fetita. Pe data de 30 octombrie 2020 m-am dus la control eu avand 41 de saptamani si 4 zile. Mi s-a spus sa vin a doua zi dimineata sa ma internez deoarece la 18:00 imi va face cezariana. A doua zi m-au internat facand dimineata repede toate analizele deoarece doctorita mea iesea din garda. M-au dus in camera si mi-au spus sa nu mananc nimic si sa beau multa apa.
Pe la ora 12:30 am vrut sa ma duc la baie, cand fix in mijlocul salonului mi s-a rupt apa. Eram foarte calma si incercan sa ma plimb cat mai mult. La 14:00 m-au dus in sala de travaliu unde au sunat si doctorita mea, ea ajungând intr-un mare suflu la mine (mentionez ca nu este aceeasi doctorita ca la prima sarcina). M-a pus pe masa la 15:20 pentru consult si mi-a spus ca mai am cam o ora asa si intre timp imi va pune bebele la monitorizare.
Nici bine nu au pus aparatul ca am tipat ca imi vine sa imping, iar doctorita cand s-a uitat bebe mai avea un pic si iesea asa ca a tipat dupa alte asistente sa ma ia sa ma urce pe masa, timp in care ea isi punea sortul in graba si manusile. Am nascut foarte rapid, la 15:30 am adus pe lume o fetita minunata de 4100 grame, in timp de pandemie, cu masca la nas, si cu oameni minunati langa mine.
Am nascut la maternitatea din Bacau unde oamenii sunt oameni si asistentele sunt minunate. In prezent am un baiat de 3 ani si o lună, o fetita de un an si 2 luni si o fetita de 3 luni. Suntem foarte fericiti si nu imi vad viata fara sotul si copiii mei. Multa lume spune ca e greu ca eu, un copil si o mama in acelasi corp sa am grija de 3 copii, desi nu este asa. Ne mai dorim sa adoptam un băietel peste 2-3 ani.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
