Nasterea in pandemie poate crea mai multa stare de neliniste, decat in orice alt moment.
Intr-o perioada in care spitalele sunt pline pana la refuz cu bolnavi de COVID-19, iar medicii nu fac fata numarului de cazuri, viitoarele mamici care se pregatesc sa nasca au parte de momente grele la spital.
O gravida care se pregateste sa nasca la sfarsitul lunii martie, in plina pandemie de coronavirus, si-a impartasit experienta in mediul online.
„Este sfarsit de martie. A mai ramas putin pana cand am fost programata sa nasc. Pe masura ce ma indrept spre cabinetul medicului meu obstetrician observ cat de mult s-a schimbat spitalul de la ultima mea vizita.
Sunt intampinata cu un anunt mare, pe una dintre usi, in care suntem rugati sa stam la distanta daca prezentam simptome de febra sau tusim.
Chiar si fara simptome, trebuie sa pastram distanta de un metru intre noi. Nasterea in pandemie vine cu multe masuri de precautie.
Ma asez pe canapea si astept sa imi vina randul.
Mintea mea zboara la vara trecuta, in iulie, la scurt timp dupa aniversarea de 1 an a primei mele fetite. Atunci am aflat ca voi deveni din nou mama.
Acum, cu doar doua saptamani inainte de a naste, imi doresc sa aman momentul cat mai mult posibil. Stiu ca, fie ca vreau sa nu, imi voi aduce pe lume copilul in mijlocul unei stari de urgenta nationala.
Pe masura ce ma apropii de termen, ma gandesc la micile afaceri care acum s-au inchis, goana dupa produse de pe rafturile magazinelor, interdictiile de a iesi afara si daca ma voi descurca cu proviziile pe care le am.
Nasterea in pandemie. Cu greu imi gasesc curajul de a aduce pe lume ceva atat de mic si atat de vulnerabil intr-o lume aflata in carantina. Tot ce imi doresc acum pentru baietelul meu este sa ramana protejat, cat mai mult, in uterul meu. Lumea de afara e mai grea ca niciodata acum.
Visam la ziua in care fetita mea avea sa isi cunoasca fratiorul in spital, insa stiu acum ca nu va mai fi posibil. Simt ca pandemia ne-a furat momente pretioase care nu se vor mai intoarce.
In acelasi timp, mi-e teama ca nu cumva eu sau sotul meu sa fi contractat virusul fara sa avem inca simptome.
Ce-o sa se intample cu bebelusul nostru, cu copiii nostri, daca noi suntem bolnavi?
Nasterea in pandemie. Gandul imi sta doar la siguranta copilului meu
Nu vreau sa par egoista, ma gandesc la toti medicii care isi pun la risc sanatatea pentru a se ocupa de cei bolnavi acum.
Ma gandesc la toti bolnavii care se afla in stare grava pe patul de spital.
Si cu toate astea, gandul imi zboara in permanenta la copilasul meu, nenascut inca, pe care abia astept sa il tin in brate si sa-l ocrotesc cat pot eu de mult.
Pentru ca indiferent ce se intampla in lume, nimic nu poate sa eclipseze caruselul de emotii si iubirea pe care o poarta o mama copilului ei. Este tot ce conteaza pentru ea in acel moment, chiar si in timpul unei stari de urgenta, cauzata de pandemie.”
