Ionuț a fost abandonat de mamă în spital, după ce medicii l-au diagnosticat greșit cu HIV. O poveste de viață, desprinsă, parcă, din scenariul unui film.
Povestea de viață a lui Ionuț Rusu este, pe cât de emoționantă, pe atât de revoltătoare. Tânărul în vârstă de 34 de ani s-a născut la Maternitatea Bicaz, locul unde propria lui mamă l-a și abandonat.
Dintr-o eroare medicală, Ionuț a fost diagnosticat pozitiv la infecția cu HIV, virusul care provoacă sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA), iar acest lucru a făcut-o pe mama lui să nu și-l mai dorească deloc.
Pe atunci un simplu copil, care avea să înțeleagă mult mai târziu ceea ce i se întâmpla la acel moment, Ionuț a fost botezat în spital, mulțumită gestului unei asistente medicale care a rămas impresionată de povestea lui.
A urmat apoi o copilărie petrecută în mai multe orfelinate, lipsită de căldura unei familii, dar și confruntându-se cu ostilitățile celor din jur, din cauza așa zisului diagnostic pe care îl primise.
„Am fost abandonat la câteva zile de la naștere, în anul 1989, în luna Martie. După 3-4 ani, am fost transferat la o casă de copii, unde erau aproximativ 300 de copii abandonați. Centrul de plasament se numea Elena Doamna, iar acolo am stat câțiva ani. Apoi am fost transferat la o școală specială deoarece mi se spunea că sunt nebun sau că am ADHD.
Cel mai urât moment despre care vreau să vorbesc este acela în care aveam în jur de șase ani și am aflat că sufăr de o boală incurabilă. Că sunt infectat cu HIV. Am aflat această veste atunci când mergeam și ajutam bucătăresele și îngrijitoarele la treburile din casa de copii.”, a povestit el într-un interviu pentru daddycool.ro
Ionuț a fost abandonat. A trăit până la 18 ani crezând că e infectat cu HIV
Un episod care avea să-l marcheze multă vreme s-a petrecut pe când avea doar 10 ani, iar o doamnă de la bucăria orfelinatului l-a alungat, considerându-l responsabil de contaminarea alimentelor.
„Mi se spunea „Marș de-aici, că infectezi mâncarea” sau că infectez lumea, adică personalul. Bineînțeles că eu începeam să plâng și să îmi fac tot felul de scenarii în ceea ce privește moartea mea. Stăteam cu alți copii bolnavi în cameră, iar în acea perioadă mulți s-au stins foarte repede. Asta din cauză că nu existau tratamente și medicamente moderne care să le prelungească și să le îmbunătățească viața”, a mai declarat el.
Adolescența a fost cu atât mai grea pentru Ionuț Ursu, din cauza acestui stigmat.
A trăit alături de alți copii bolnavi, într-o atmosferă încărcată și încercat de episoade de depresie.
Șapte ani și i-a petrecut astfel, fiind ferm convins că e purtător al virsului, iar la un moment dat, pe neașteptate, viața lui se va sfârși timpuriu.
Însă forța și starea bună de sănătate pe care o resimțea l-au făcut să se aventureze în diverse situații, să îi ajute pe ceilalți copii, fugind din cămin, muncind și strângând astfel bani pentru a le cumpăra dulciuri.
În anul 2006, la vârsta de 18 ani, a aflat cu stupoare că este perfect sănătos, în urma unui nou set de analize.
Își petrecuse o bună parte din viață crezând că este ceva în neregulă cu el, că este condamnat la moarte, iar din acest motiv fusese abandonat și de mamă. Din cauza unui diagnostic greșit.
Ionuț Ursu, o poveste plină de inspirație: „Marele regret nu este că a murit mama, ci că nu am avut parte de o mamă care să mă iubească”
A urmat o perioadă de redescoperire pentru tânărul Ionuț, una în care a decis să-și ia viața în propriile mâini și să și-o transforme în totalitate.
Mai întâi, a încercat să-și caute mama, însă femeia nu și-a dorit să îl cunoască. La scurtă vreme după, femeia a murit.
„Contextul pierderii mamei bineînțeles că m-a afectat, chiar dacă nu am avut această legatură specială cu ea. Dincolo de acest context, cred că marele regret nu este că a murit ea ca persoană, ci faptul că nu am avut parte de o mamă care să mă iubească. Să fie doar a mea oricând, oriunde și indiferent de ce ar fi… Ceea ce mă ajută să depășesc astfel de momente este relația cu prietena mea, Alexia, munca pe care o desfășor în cadrul asociației și susținerea prietenilor mei.”, a mai declarat Ionuț.
Însă lipsa iubirii părintești, cu care fusese obișnuit deja atâția ani, nu l-au mai doborât, ci l-au împuternicit să ofere el iubire acolo unde e nevoie de el.
Ionuț a absolvit liceul „Dimitrie Leonida” din Piatra Neamț și a intrat la Facultatea de Geografie a Universității din București, printr-o bursă, iar apoi a continut cu un program de master.
Încă de la vârsta de 16 ani, el începuse să facă voluntariat pe ambulanță, iar ulterior, a devenit voluntar și în Nepal, după cutremurul devastator din 2015. Ionuț Ursu a fondat organizația non-guvernamentală „Volunteer for Life”, organizație ce susține drepturile omului, sprijină copiii defavorizați și integrează copiii cu autism în sucietate.
Prin povestea lui de viață, Ionuț Ursu a devenit o inspirație și o dovadă că indiferent de ce îți oferă sau îți ia viața, poți oricând să îți rescrii povestea.
