Nu poti iubi prea mult! Afectiunea pe care i-o arati copilului il ajuta sa se dezvolte armonios | Demamici.ro

Nu poti iubi prea mult! Afectiunea pe care i-o arati copilului il ajuta sa se dezvolte armonios | Demamici.ro

Traducere dupa Deborah MacNamara

Una dintre cele mai comune intrebari care imi este adresata se refera la relatia pe care parintii o construiesc cu copiii. Poate un copil sa fie prea atasat de parintii lui/ ei?

Exista o teama si un mit persistent care are la baza conceptia potrivit careia relatia pe care parintii o stabilesc cu copiii le poate impiedica dezvoltarea independentei si a increderii in sine. Din pacate, exista numeroase persoane care cred ca afectiunea aratata copiilor ii poate transforma in fiinte vulnerabile, alintate.

Pe scurt: Afectiunea/ atasamentul nu incetineste sau inhiba dezvoltarea copilului, ci din contra, o alimenteaza.

Cand privesti in ansamblu, procesul de crestere al unui copil are ca obiectiv crearea unei om in adevaratul sens al cuvantului. Iti doresti ca copilul tau sa gandeasca, sa-si stabileasca propriile obiective, sa-si formeze principiile pe baza carora sa-si ghideze actiunile, sa ia propriile decizii, sa-si stabileasca limitele si sa-si creioneze propriile intentii.

Adevarata intrebare care rezulta din obiectivul principal este: ce trebuie sa facem noi in calitate de parinti pentru a ne asigura ca copiii nostri cresc asa?

Copiii mai mici de 3 ani sunt dependenti de parinti. Ii urmeaza oriunde s-ar duce, plang in momentul in care se indeparteaza sau sunt nefericiti cand trebuie sa imparta atentia lor cu altcineva. Copiii mici sunt insetati dupa atasament, dependenti de noi pentru a-i ingriji.

Pe la 5-7 ani, copiii ar trebui sa fie capabili sa se joace mai mult pe cont propriu si sa-si asume responsabilitati simple precum imbracatul sau stransul jucariilor.

Copiii nu pot fi prea atasati de parintii lor. Atasamentul este cel care ii face pe copiii nostri dependenti de noi, astfel incat noi in calitate de parinti, sa-i putem ghida. In momentul in care copiii simt ca nevoia de afectiune, atasament, le este implinita, atunci isi vor putea focusa atentia catre alte lucruri care ii vor ajuta sa se dezvolte.

Vor avea alt curaj sa-si imagineze, sa descopere, sa se joace. Cu toate ca suna paradoxal, in momentul in care le oferi afectiunea de care au nevoie, le indeplinesti dependenta fata de tine. Odata indeplinita aceasta nevoie, dependenta, copiii vor face de fapt un pas catre independenta.

Daca nevoia de afectiune le este implinita, copiii nu vor mai fi preocupati sa se agate de parinti. Copiii care continua sa se „agate” de cei care i-au adus pe lume dupa ce trec de varsta prescolara ar putea sa faca asta dintr-o lipsa de siguranta.

Siguranta relatiei cu copilul este cea care ii permite sa devina independent. Atasamentul nu este dusmanul maturitatii, insa relatiile dintre copii si parinti, din care lipsesc siguranta si afectiunea, pot fi.

Nu poti iubi prea mult! Afectiunea pe care i-o arati copilului il ajuta sa se dezvolte armonios | Demamici.ro

Alte modalitati prin care copiii pot cauta afectiunea

Un copil care nu primeste suficienta afectiune din partea parintilor sai, o poate cauta prin alte mijloace. Copilul va simti nevoia „sa munceasca” pentru atentia si iubirea parintilor.

Daca un copil cauta cu orice pret sa fie in centrul atentiei (ex. devine clownul clasei), daca se lauda excesiv, este mai mult decat competitiv si ar face orice sa-si arate superioritatea, inseamna ca acel copil nu are parte de siguranta si poate nici de suficienta atentie, afectiunea din partea parintilor.

Trebuie sa ne tinem copiii aproape, sa le aratam afectiune, sa le acordam atentie. Pana si in momentul in care le atragem atentia ca au un comportament care nu este adecvat, copiii trebuie sa simta ca legatura cu parintii este in continuare la fel de puternica.

Trebuie sa castigam increderea copiilor fiind consitenti in grija pe care le-o oferim, generosi in atentia pe care le-o acordam, in semnele de iubire pe care le aratam. Copiii trebuie sa stie ca suntem mereu acolo pentru ei, ca putem sa gestionam situatiile indiferent ce presupun ele.

Rolul nostru este sa le oferim alinare, ghidare, protectie. Nu trebuie neaparat sa le indeplinim cererile, ci sa venim in indeplinirea nevoilor pe care le au.

La finalul zilei lectia este urmatoarea: copiii nu au nevoie sa fie impinsi de la spate sa creasca sau sa devina independenti. Copiii au nevoie de relatii sudate, de afectiune si atasament care sa ii elibereze de setea pentru conexiune, de dependenta fata de cei care i-au adus pe lume.