„Sa nasti doar cu o moasa care sa te mangaie non stop, sa te maseze, sa iti zica numai vorbe frumoase, prima atingere a copilului tau sa fie a ta, sa stea cu cordonul ombilical cateva zeci de minute netaiat, pentru a nu se rupe violent legatura dintre mama si copil, sa treci prin durerile alea si apoi sa iti primesti copilul imediat in brate si sa iti simti minunea pe piept, e minunat.”
Asa isi descrie Mihaela experienta nasterii. A nascut natural. Tatal a asistat la nastere, a taiat cordonul micutului. A stat singura in camera, iar conditiile au fost ca la hotel. Camera cu baie, singura in incapere, cu bebelusul nou-nascut mereu langa ea. A nascut la stat… dar nu la noi, ci in Germania. Mihaela a povestit comparativ si experienta nasterii din Romania… una care i-a lasat un gust amar.
„Imi doresc din inima sa ajunga si sistemul medical din Romania ca cel din strainatate”
Asta e dorinta Mihaelei de Centenar.
E atat de greu sa aduci un copil pe lume. Fie ca nasti natural, fie ca nasti prin cezariana, e greu sa faci „un om nou”. Imi doresc ca femeia, mama in devenire, sa fie respectata. Sa i se ofere conditii in care sa-si duca la final cele 9 luni de sarcina.
Sa-si tina bebelusul pentru prima data in brate intr-un mediu curat, sa aiba alaturi oameni zambitori si empatici. Nu generalizez. Sunt mamici pentru care experienta nasterii la stat a fost una buna. S-au simtit in siguranta si au fost multumite de conditiile oferite. As vrea totusi ca astfel de cazuri sa fie majoritare si nu doar exceptii.
Imi doresc apoi ca statul sa nu ne ia in ras cu cei 200 de lei pe care ni-i ofera lunar pentru intretinerea unui copil pana in 2 ani. Imi doresc ca fiecare mama sa-si poata permite sa-si educe copilul fara sa se gandeasca la bani. Imi doresc ca fiecare mama sa-i poata oferi copilului ei cea mai buna si sanatoasa hrana. Din ce? Din cei 200 de lei?
Imi doresc sa putem duce copilul la doctor fara sa ne fie frica c-ar fi posibil sa ne intoarcem din spital cu „altele”. Sper din suflet ca mamele care au puiutii bolnavi sa aiba unde si cu ce sa-i trateze. Imi doresc ca prematurii sa aiba o sansa reala la viata. Imi doresc ca puiul de om pe care l-am adus pe lume sa creasca si sa se dezvolte intr-un sistem SANATOS. Asta isi doreste o mama de Centenar. E prea mult?
Foto: Hannah Olinger
Citeste si:
MAMA ESTE INTOTDEAUNA MAMA. A FI TATA ESTE UN PIC MAI USOR – JURNAL DE MAMA | DEMAMICI.RO
