Viata postpartum.
Au trecut patru luni de cand am nascut. Patru luni de alaptat, uneori chiar doi bebelusi.
Patru luni in care mi-am simtit sanii grei, durerosi, iar durerile de spate nu mi-au dat pace.
Patru luni in care mi-am privit intruna bebelusul meu rozaliu si moale si cu obrajori pufosi. Patru luni de epuizare si alaptat in mijlocul noptii. Si cu toate astea, ma simt atat de „novice” in acest drum al vietii mele.
Corpul meu este complet diferit acum fata de cum era atunci cand nu aveam copiii. Mai vulnerabil in unele locuri, mai puternic in altele.
Mi-am impins trupul la limita in unele zile si l-am privat de multe lucruri. M-am pus pe plan secund pentru copiii mei. Inca ma vindec. Incet, incet, bucati din mine se aduna la loc si iau o noua forma.
Buricul meu, candva gaurit cu un inel, in tineretea mea rebela, sta acum ascuns. Vergeturile de pe abdomen devin si mai evidente atunci cand incerc sa ma inchid la blugi.
Sanii se umfla, se desumfla, ma dor, se scurg, se simt de parca sunt pe cale sa explodeze. Cu toate acestea, ei sustin si viata. Umerii mei au tendinta sa stea aplecati spre fata, de parca trupul meu a luat forma iubirii pe care o port copilului meu.
Viata postpartum. Ce am simtit la patru luni dupa nastere
Buzele mele sunt uscate de la deshidratare. De multe ori uit sa beau si apa.
Nu sunt un martir, sunt o mama. O mama care trece prin perioada postpartum.
Viata in postpartum este grea si firava in acelasi timp. Este dureroasa si euforica, cu momente de singuratate si momente de implinire.
Perioada postpartum este viata insasi: cu suisuri si coborasuri, dinamica si in permanenta schimbare.
Este normal sa tanjesti dupa vechea ta viata, sa te simti complesita de emotiile declansate de noua ta viata.
Poti sa iti iubesti copiii pana la cer si inapoi si tot sa simti nevoia unei pauze, uneori.
Viata postpartum e o perioada cu adevarat delicata.
Asa ca ai grija de tine.
Si spun asta pentru ca uneori si eu am nevoie sa imi reamintesc acest lucru.
