O mamă a descris perfect urcușurile și coborâșurile maternității. Da, treci și prin momente despre care ai jurat că nu se vor întâmpla niciodată: să-ți pierzi cumpătul, să țipi și să plângi, din cauza lucrurilor mari și mici. Toate avem acele momente, dragă mamă.
O mamă a descris perfect urcușurile și coborâșurile maternității
O mamă a descris avantajele și dezavantajele maternității. Din nou, să fim sincere: toate le avem. Poate de aceea eseul lui Kenzi Reddick rezonează cu atât de multe dintre noi.
Toate am avut acele urcușuri. Toate am avut acele coborâșuri. Ea scrie:
„Sunt zile bune și zile rele. Frumoase și urâte. Ipostaza în care ne aflăm toate este grea și suntem oameni și noi! Încercăm zi de zi să o scoatem la capăt. Într-un minut mă simt productivă și ca o super-mamă, iar în următorul simt că nu reușesc să le fac pe toate.
Astăzi a fost o zi grea – un fel de abis. Copiii mei sunt în mod normal destul de grozavi și bine educați (pentru ceea ce vă puteți aștepta de la un copil de 4 și 1 an a cărui mamă jonglează și ea lucrând cu normă întreagă). În momentul în care particip la o conferință telefonică, este ca și cum deturnarea atenției mele de la ei îi declanșează. Un fel de răsturnare a comutatorului. Ei nu înțeleg că li se cere să tacă 30 de minute, astfel încât mama să poată vorbi sau să asculte. Sau să stea departe de coșul de gunoi. Sau să nu-mi ceară o gustare pentru a 50-a oară. Sau să stea pe loc și să aștepte.
Astăzi am închis un apel, mi-am stins computerul lângă cafeaua neatinsă și ușor rece pe care au vărsat-o peste masă, am strigat din toți plămânii de frustrare și m-am așezat pe podeaua bucătăriei și am plâns. Și copiii mei au trebuit să fie martori la această scenă. Vreau să-mi amintesc această zi proastă ca o vale la fel de mult cât îmi amintesc și de ziua bună ca un munte. Pentru că ambele sunt cele care ne modelează. Și pentru că viața nu este doar prăjituri și curcubee. În unele zile mă simt încrezătoare și împlinită, iar în alte zile sper doar că am iubit bine și destul de mult.
Lucrul bun este că acești copii sunt rezistenți și iertători. Și în ciuda momentelor în care îmi lipsesc atenția și răbdarea, încă sunt persoana lor preferată. Știau că frustrarea mea era îndreptată către ei și amândoi au plâns și au venit direct să mă îmbrățișeze. M-au ținut în brațe. Și Lane și-a tot cerut scuze că m-a întristat. Nu este cel mai mândru moment al meu ca mamă, dar a fost unul crud. Așa că ne-am așezat pe podea și ne-am îmbrățișat și mi-am cerut scuze și m-am ridicat și am încercat din nou și pentru azi, este suficient.
Vă trimit îmbrățișări uriașe mamelor, atât în cele mai bune zile, cât și în cele mai rele. Și deși toate contează foarte mult, vor trece și cele bune și cele rele. Să facem tot posibilul să fie bine.”, a scris Kenzi Reddick în eseul ei.
Vezi și: Uneori, maternitatea înseamnă singurătate. Capcana în care pică multe mămici | Demamici.ro
