Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum | Demamici.ro

Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum

Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum.

„Iubirea mea,

Rezista cu mine, te rog. Zilele prin care trecem acum sunt grele. Muncim in fiecare zi, neincetat, pentru a ne putea creste copiii. Cei patru copilasi minunati pe care ii avem. Niciunul mai mare de 5 anisori.
Haosul e peste tot prezent in viata noastra.
De la felul in care decurge o zi, la felul in care arat.
Stiu, parul meu e vraiste. Caminul nostru nu arata nici el mai bine. Sunt zile in care imi aduc aminte ca nu am mai facut dus de 3 zile. Ca sa nu mai zic de datul cu aspiratorul prin casa…e deja amintire veche.
In majoritatea zilelor sunt iritabila, si stii asta.
Copiii mici cer multa atentie, multe instructiuni si, la varsta lor, mult tinut in brate si de manute.
Trec printr-o serie de stari, de la schimbari hormonale bruste, la oboseala cronica si, uneori, stari de depresie.
Sunt zile in care ma uit la tine si parca nu te mai suport.
De fapt, ma simt de parca nu mai suport pe nimeni.

Si cu toate astea, stiu ca am nevoie de tine mai mult ca niciodata. Vorbele mele acide sunt de fapt un strigat de ajutor.
Mi-e teama.
Mi-e teama ca nu imi voi mai recapata vechea mea viata la loc.
Uneori parca nici nu mai sunt eu, cea pe care o stiam.
Mi-e dor sa fim iar, noi doi.
Sa port din nou acea rochie neagra, care imi venea atat de bine. Si tocurile inalte!
Dar acum, sanii plini de lapte si care trebuie in permanenta mulsi, nu sunt tocmai cel mai atragator lucru din lume.
Prefer sa dorm, in locul serilor in care obisnuiam sa ne vedem cu prietenii. Plang noaptea, atunci cand tu dormi.
Tanjesc dupa vechea mea viata in timp ce incerc sa o inteleg pe cea noua. Acest haos frumos pe care l-am creat impreuna.

Postpartum in casnicie

Vezi si: Scrisoarea unei femei cu doi copii catre sotul ei

Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum.

Tot ce iti cer este ma ma mai iubesti pana cand voi reveni la normal.
Nu inceta sa ma iubesti.
Imi repet zi de zi ca acest haos nu este permanent. Noptile albe petrecute cu bebelusul in brate nu vor dura o vesnicie.
Copiii nostri vor creste si vor deveni tot mai independenti.
Iar atunci ne vom reintalni si vom forma un tot din nou.
Trebuie doar sa ai un pic de rabdare. Pana atunci…
Tine-ma in brate cand incep sa plang. Adu-mi apa atunci cand alaptez incontinuu. Spune-mi ca sunt frumoasa, chiar daca pielea stomacului meu atarna acum.
Nu mai sunt acum aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum. Iubeste-ma pana cand va rasari la loc persoana de care candva te-ai indragostit.
Pentru ca nu as vrea sa trec prin viata cu nimeni altcineva decat cu tine.

Cu dragoste,

Sotia ta care se lupta cu perioada postpartum.