Violenta domestica este o problema sociala extrem de grava care nu afecteaza doar viata femeilor, ci distruge familii. Statisticile sunt ingrijoratoare.
La fiecare 30 de secunde o femeie este maltratata. O romanca din 10 devine victima violentei domestice. Chiar daca un procent semnificativ dintre persoane considera ca acest tip de violenta apare in familiile sarace, lucrurile nu stau chiar asa.
Abuzul nu are legatura directa cu etnia, religia, trecutul socio-economic, statutul civil si asa mai departe. Din pacate, 60% dintre romani gasesc justificare pentru comportamentele violente din familie, fie ele verbale sau fizice. Mai mult decat atat, cele mai multe dintre femeile abuzate nu depun plangere impotriva agresorului.
La fiecare 30 de secunde, o romanca este batuta. Asta inseamna ca aproape 1,2 milioane de romance sunt victime ale violentei domestice.
Din pacate solutionarea acestui fenomen se bazeaza foarte mult pe implicarea autoritatilor si pe sprijinul concret din partea acestora. Deocamdata legislatia limiteaza implicarea fortelor de ordine in solutionarea conflictelor domestice.
Un text despre violenta domestica a devenit viral in mediul online. Orice romanca poate fi in locul lui „Alice” asa ca spune STOP violentei domestice pana nu e prea tarziu!
Alice si-a iubit si respectat sotul, insa tatal copilului ei avea sa-i devina calau.
Povestea lui Alice, victima a violentei domestice
„Numele meu este Alice, eu am 27 de ani, iar maine ma casatoresc. Inima mea tremura de fericire. Simt toti fluturii din stomac, din întreaga lume, toti înăuntru. Mă căsătoresc cu Luigi, dragostea vieții mele, o dragoste care vine și te arunci în ea. Și e frumoasă.
Numele meu este Alice, am 30 de ani și sunt însărcinată. Mă simt rău dimineața, de îndată ce stau în pat după ce mi-am deschis ochii. Și seara îmi este foame, o foame pentru lucruri care nu pot fi găsite în frigider, așa că Luigi trebuie să facă niște cumparaturi înainte de a veni acasa pentru a satisface băiatul care trăiește în burtica mea și cere mâncare. Luigi spune că sunt frumoasă, nu-l cred, m-am îngrășat zece kg, dar m-am lăsat răsfățata la fel.
Numele meu este Alice, am 31 de ani și de câteva luni il am pe Francesco în brațele mele. Francis e bun. Și are gust de lapte peste tot, pe păr, pe mâini și pe picioare. Mă uit la el cu mirare.
Alice si-a iubit si respectat sotul, insa tatal copilului ei avea sa-i devina calau.
Dar, într-adevăr, am făcut-o? Dar, într-adevăr, a ieșit din mine? Sunt mișcata de tot. Luigi, nu. Luigi își ridică vocea. – Fa-l să nu mai plângă, Hristoase.
Ieri mi-a dat o palma peste față. I-am iertat imediat. E obosit. Această paternitate îl găsește nepregătit.
Numele meu este Alice, am de 32 de ani, iar astăzi, privindu-mă în oglindă, am observat o vânătaie pe brațul drept, una pe un umar și una pe buza mea. Acum mă fardez și totul dispare.
Ma numesc Alice, am 33 de ani, iar in seara asta am ajuns in camera de urgenta. Trei coaste rupte. Luigi mi-a dat o lovitură. Dar nu este vina lui. Nu e vina lui. E atât de obosit iar eu am declarat ca faptul că am căzut în bucătărie, în timp ce i-am adus farfuria și tacâmurile la masă.
Alice si-a iubit si respectat sotul, insa tatal copilului ei avea sa-i devina calau.
„Soțul meu a încercat să mă ajute să mă ridic, dar a căzut pe mine”, am spus în spital. „Ești sigura?”. „Sigura”, am răspuns încet, durerea mi-a tăiat respirația.
Numele meu este Alice, am 35 de ani, și în această dimineață, Luigi mi-a pus un cuțit în gât. Am simțit că lama intră în carne. Pentru câteva secunde mi-am ținut respirația și m-am gândit „dar mi se întâmplă? Mi se intampla cu adevarat? ” Am murit după câteva ore într-o baltă de sânge.
Numele meu este Alice, iar acum sunt norul și ploaia, pământul și marea. Și respirația mamei pe toți orfanii din această lume.”
(Anna Steri)
