Maternitatea, noua mea viata: „Copilasii mei au nevoie de mine acum, nu mai tarziu”. Cand maternitatea devine noua ta identitate.
„Niciodata nu am visat la ziua in care voi deveni mama sau sotie. In perioada adolescentei, eram aproape ferm convinsa ca nu voi avea copii. Cand cineva ma intreba cati copii mi-as dori sa am, intotdeauna spuneam ca nu imi doresc.
Dupa ce am implinit 20 de ani am inceput sa calatoresc in toata lumea si m-am concentrat sa-mi construiesc o cariera.
Nici macar atunci nu visam la o familie. Si imi era bine asa.
Apoi, a venit varsta de 30 de ani. Si odata cu ea ceva in mine s-a schimbat. Brusc, tanjeam dupa ideea de familie. Familia mea.
Mai tarziu, lucrurile au inceput sa se deruleze conform dorintei mele. L-am intalnit pe barbatul vietii mele si ne-am indragostit unul de celalalt. In doar cativa ani, ne-am casatorit, iar apoi am primit cea mai buna veste din viata mea: eram insarcinata cu un baietel.
Si uite asa, toata viata mi s-a schimbat complet.
Nu ma mai gandeam la cariera, nu ma mai gandeam deloc la mine. Eram concentrata doar pe aceasta bucata mica de om care abia venise pe lume si scancea in bratele mele, asteptand sa ii ofer iubirea mea.
Maternitatea, noua mea viata: „Copilasii mei au nevoie de mine acum, nu mai tarziu”
Nu a fost mereu lapte si miere. Pe masura ce fiul nostru crestea, iar cel de-al doilea copil venea pe lume, am avut parte de multe momente de oboseala si de lacrimi. Momente in care tanjeam dupa putina singuratate. Doar eu cu mine, ca in vremurile vechi.
Da, maternitatea ma defineste in acest moment. Insa acest lucru nu ma deranjeaza. Am tanjit multa vreme la viata pe care o traiesc acum. Sa am familia mea, sa am copiii mei, sa fiu mama copiilor mei.
Stiu ca ceea ce se intampla acum in viata mea nu va dura la infinit. Asadar, aleg sa imbratisez aceste momente. Aleg sa gasesc bucurie in perioada maternitatii.
Copilasii mei au nevoie de mine acum, nu mai tarziu. Si nu vreau sa retez toate aceste momente minunate care mi-au fost date sa le traiesc.
Mai tarziu, nu vor mai avea nevoie de mine sa le cant si sa ii legan in brate pana cand adorm.
Mai tarziu, nu vor mai avea nevoie de mine sa ii duc si sa ii iau de undeva. Mai mult, intr-o zi imi vor spune ca vor sa mearga singuri, desi eu voi fi tot acolo pentru ei, dornica sa le fiu alaturi.
Mai tarziu, nu vor mai avea nevoie de mine sa ii ajut sa se imbrace si sa se incalte.
Acum sunt mici. Acum au nevoie de mine.
Sunt locul lor cald, locul in care se simt in siguranta.
Sunt caminul lor si centrul universului lor.
Si ma bucura enorm acest lucru. Iar din acest motiv, faptul ca acum maternitatea imi defineste viata si ma defineste pe mine ca persoana, nu poate decat sa ma bucure.”
Vezi si: Am timp sa muncesc o viata intreaga! Copiii mei nu vor mai fi niciodata la fel de mici | Demamici.ro
