Naștere traumatizantă: „Am născut pentru prima dată și acum nu sunt sigură că mai vreau alt copil”. Nașterea este un moment magic din viața oricărei femei. În unele cazuri, problemele care apar la naștere pot lăsa urme adânci atât pe corpul, cât și în sufletul mamei.
O experiență de naștere cu totul atipică, spusă prin ochii unei mămici:
„Mereu m-am gândit că voi fi una din acele mame cu mulți copii. Poate trei, sau patru? Știam că nu e ușor, încă din timpul sarcinii și până când copiii încep să crească.
Ce nu luasem, însă, în calcul, a fost nașterea despre care știam că poate fi grea, însă ce s-a întâmplat în realitate, m-a doborât.
Au trecut patru luni de când am născut și încă iau analgezice, pentru calmarea durerilor postnatale.
Disconfortul persistă în continuare, chiar și când merg la toaletă. De patru luni de zile, îmi trăiesc fiecare zi cu atâta de multă durere, de parcă în fiecare zi aș aduce un alt copil pe lume.
Pe deasupra, sunt măcinată de sentimente de vinovăție. Mă simt de parcă am dat greș ca mamă, din cauză că nu-mi aduc aminte primele ei clipe de viață, din cauza durerilor traumatizante cu care mă confruntam după ce am născut.”
Naștere traumatizantă: „Am născut pentru prima dată și acum nu sunt sigură că mai vreau alt copil”
„În săptămâna 38 de sarcină, credeam că mă aflu în travaliu de 2 zile, dar în realitate durerea venea de la o piatră la rinichi.
Senzația de durere era atât de puternică, încât nici măcar morfina nu își făcea efectul. Nu puteam dormi din cauza durerii, iar starea mea generală de rău părea să depășească chiar și cel mai crunt travaliu.
În cele din urmă, medicii au decis să-mi inducă travaliul, după ce au observat o mică scurgere a lichidului amniotic.
Pe lângă disconfortul fizic, starea mea mentală era mai jos ca niciodată: eram epuizată și extrem de anxioasă.
Nu eram deloc pregătită să îmi întâmpin bebelușul pe lume, acel moment pe care îl așteptam de atâtea luni.”
Am ratat primele clipe din viața fetiței mele, primele guri de aer, primul scâncet
„Când mi-au pus fetița în brațe, eram atât de epuizată, încât mi-am dat capul pe spate și nu am mai avut putere decât să închid ochii. Corpul meu, epuizat de durere, cedase.
Nu am fost capabilă nici măcar să-mi privesc fetița. Am ratat primele clipe din viața fetiței mele, primele guri de aer, primul scâncet.
Povestea zilei în care am născut și mi-am adus fetița pe lume îmi provoacă și acum durere, din cauza tuturor momentelor magice la care nu am luat parte.
Acum, ideea de a naște din nou mă înspăimântă. Sufletul meu tânjea și încă tânjește după o casă plină cu copii, însă corpul meu, încă simțind durerea, se opune total.
Câteva gânduri pentru toate mămicile care au trecut printr-o naștere traumatizantă
În ciuda dezamăgirii pe care am simțit-o în această perioadă, am ales să fiu și indulgentă cu mine și să înțeleg câte ceva din tot ceea ce mi se întâmplă.
Este în regulă să fiu speriată. Este în regulă că nu mă simt atât de puternică, pe cât credeam că voi fi. Nu este un capăt de lume că nu am fost asemenea mamelor care reușesc, asemenea unor războinice, să nască chiar și singure.
Este în regulă totul, chiar dacă am ratat primele clipe din viața fetiței mele. Acest lucru nu mă face „o mamă rea”. Nici măcar nu își va aduce aminte ce s-a întâmplat la maternitate. Eu voi fi singura care va rămâne cu acel gust amărui. Ea era doar în brațele mele, iar asta e tot ce conta pentru ea în acel moment.
Așa că aleg să fiu indulgentă, să mă învălui cu grație și înțelegere și să-i permit corpului meu să se refacă, oricât de mult timp îi va lua.
Voi înceta să mă mai învinovățesc sau să simt că am dat greș. Nu am dat greș.
Așa că, pentru toate mămicile care au avut parte de o naștere traumatizantă, aveți grijă de voi. Fiți înțelegătoare. Sunteți niște mame minunate, niște femei puternice care au reușit ceva incredibil.
Mai presus de toate, ați adus pe lume o viață. Iar acest lucru vă transformă în niște femei minunate și puternice, cu atât mai mult cu cât nașterea a fost mai grea decât în mod normal.”
Vezi si: In cele din urma mi-am facut curaj sa vorbesc despre nasterea traumatizanta | Demamici.ro
