Nastere naturala de cosmar la Spitalul Judetean Resita. Povestea Ionelei. Ionela Dragan a adus pe lume doi copilasi: un baietel, in 2017, si o fetita, in 2020. Ambele nasteri au fost naturale, la Spitalul Judetean de Urgenta Resita. Cu toate ca intre cele doua nasteri au trecut 3 ani, conditiile nu s-au schimbat deloc.
Ionela a fost maltratata in timpul ambelor nasteri. Bucuria venirii pe lume a celor doi copilasi ai sai a fost umbrita de comportamentul asistentelor care au jignit-o, repezit-o si nu i-au oferit sprijinul de care avea nevoie.
Ionela Dragan este una dintre mamele care au avut curajul sa impartaseasca minusurile unui sistem medical defectuos. Multe mame, aflate in situatii similare, prefera sa taca. Isi duc acasa copilasii si gustul amar pe care sederea in spital l-a adus, dar nu uita pentru ca vorbele urate si grele nu pot fi sterse atat de usor.
Nastere naturala de cosmar la Spitalul Judetean Resita. Ionela Dragan, 2 nasteri, doua experiente de cosmar
Am doi copii, ambii născuți la Spitalul Județean Reșița, același spital, același coșmar, alte asistente. Îmi pare rău că am ales să tac după prima naștere, dând dovadă de nepăsare în momentul în care m-am văzut în siguranță, acasă.
Am ajuns în spital în jurul orei 4:00, în plină expulzie, urmând ca la 4:20 să fiu născută deja. Cei de la urgențe, m-au dus în scaun cu rotile până la etajul 2. Acolo, m-au preluat doua asistente și o infirmieră. M-au ridicat din scaun și mi-au cerut să mă dezbrac, să-mi iau cămașa ca să mă poată consulta.
Le-am spus că nu mă pot apleca și că îmi vine să împing. Asistenta mai în vârstă, păr scurt, roșcat (nu știu cum o cheamă) a țipat, spunând că nu e obligată să mă ajute, nu e plătită pentru așa ceva și că a căpătat dureri de spate numai din cauza noastră, a gravidelor pe care tot trebuie să le ajute.
Mi-a sărit în ajutor infirmiera. Când m-au verificat și au văzut starea în care eram, m-a luat fiecare de câte un braț și m-au târât după ele, până în sala de naștere. Acolo, m-a întâmpinat moașa care era foarte irascibilă, probabil că am trezit-o.
M-au bruscat în toate felurile (asistenta roșcată mi-a dat câteva palme peste picior că „nu am ascultat-o”) și au urlat la mine folosind jigniri și înjurături.
Acela a fost momentul în care am izbucnit în plâns și le-am rugat să îmi spună ce am de făcut. Infirmiera, doamna care m-a ajutat și la schimbat, le-a atras atenția că vorbesc prea urât și să mă lase în pace că se vede că nu mai rezist.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am născut, fără complicații, un bebe sănătos. A, era să uit, moașa m-a certat și pentru faptul că nu mi-am făcut clismă, asta în condițiile în care am ajuns în plină expulzie.
Ajunsă în salon, situația a continuat în același mod. Asistente nepăsătoare față de nevoile noastre, puse pe harță, jigniri și umilințe la fiecare pas. Să dau câteva exemple: o altă mămică a îndrăznit să ia un șervețel din sala de alăptare pentru că îi vomitase copilul și o asistentă a izbucnit, atrăgând-i atenția că nu a dat ea niciun ban pe ele și să nu mai ia de acolo.
Eram chemate la alăptat la ore fixe care, totuși, nu erau fixe, depindeau de „vizitele neonatologilor”, așa ni se spunea. Așteptam și o oră pe hol ca să ni se deschidă ușa. Dacă mergeam în salon, riscam să pierd întâlnirea cu bebe pentru că asistentele nu se mai oboseau să ne cheme, așa cum spune politica spitalului.
Dimineața eram trezite la ora 5:00 cu izbituri de ușă, pentru a ni se lua temperatura. Nu ni se spunea „bună dimineața” și nu ni se explica ce avem de făcut, doar întindeau termometrul și noi executam.
Nu era voie să ne viziteze cineva pentru că era interzisă intrarea în salon a persoanelor neautorizate. Eu am fost un caz fericit (la a doua naștere) pentru că puteam ieși pe hol, dar mama cu cezariană… (și ca ea, multe altele).
Înainte să nasc al doilea copil, am văzut poze cu o cunoștință care născuse la același spital și care era în salon cu bebelușul, dar și cu multe rude de-ale ei. Am întrebat-o dacă s-au schimbat regulile spitalului cu privire la vizite și mi-a zis că se pot primi vizite dacă știi să umpli buzunarele tuturor, semn ca mita e în floare.
Nicio mamă nu riposta, nici eu nu am ripostat, tocmai pentru ca eram la mâna lor.
Nastere naturala de cosmar la Spitalul Judetean Resita. Ionela a povestit chinul prin care a trecut
În ultima noapte petrecută acolo, au adus în salon o femeie cu cezariană. Toată noaptea a urlat după calmante, nu mai putea face față durerilor, iar eu m-am dus de două ori la asistentă să o chem să îi administreze un calmant.
De fiecare dată a jignit-o până să ajungem la salon, spunând că mă pune să o chem la orice fleac. Ultima dată când am chemat-o, am intrat în birou (am bătut la ușă, dar nu a răspuns nimeni) și am surprins-o dormind. S-a enervat foarte tare și mi-a cerut să nu mai intru niciodată acolo că iese ea singură.
Pe de altă parte, doamnă doctor Cristina Pădurean, cea care mi-a monitorizat sarcina, s-a comportat exemplar, ca o adevărată mamă, făcând chiar și pe psihologul cu mine.
Neonatologul fetiței, doamnă doctor Alina Ursaciuc, un medic foarte dedicat, m-a ținut la curent cu starea fetiței, m-a învățat cum să o îngrijesc și ce am de făcut când ajungem acasă. M-a consiliat în alăptare, punându-mi la dispoziție materiale din care să mă pot documenta.
Pot spune că am fost o mamă depresivă pe toată șederea în spital (5 zile) care a plâns în fiecare zi. Menționez că nu am dat niciun ban nimănui (cum am înțeles că e obiceiul), deși una dintre asistente, cea din sala de nașteri, a insinuat ceva de genul.
Știu că nu sunt un caz exemplar și că așa este peste tot prin spitalele de stat. Mai știu că personalul medical e din ce în ce mai atras de alte lucruri și evită, efectiv, să își facă datoria.
Mămici, fiți curajoase și spuneți prin ce ați trecut, poate așa schimbăm ceva.
Foto simbol
Daca doriti sa va impartasiti povestea nasterii, sub toate aspectele fie ele pozitive sau negative, ne puteti scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
