Marturia cutremuratoare a unei femei care a lucrat intr-o clinica de avorturi. Patricia nu a avut o viata usoara. Cand era adolescenta, parintii au divortat. Ea a ramas cu tatal. Barbatul nu a fost foarte atent la educatia ei si ii oferea libertate fara limite. Intrata in anturaje nepotrivite, Patricia a dat de gustul petrecerilor, a vietii usoare, plina de distractii.
A ramas insarcinata de 3 ori si de 3 ori a avortat. A urmat apoi perioada care i-a schimbat complet viata, perioada in care a fost angajata la cea mai mare clinica de avorturi din Statele Unite: „Planned Parenthood”. Abia dupa clipele traite acolo, Patricia si-a putut deschide ochii si si-a dat seama ce este de fapt avortul.
„Am fost fericita cand m-am angajat acolo. Imi spuneam ca ajut femeile, tinerele. Avortul este un drept al femeii. Credeam ca o femeie trebuie sa avorteze ca sa nu aduca pe lume un copil pe care sa-l faca sa sufere. Asa gandeam la inceput. In prima zi de munca au inceput sa ma manipuleze si ma antrenau cum sa-mi folosesc vocabularul.
Mi-a zis sefa: „Patricia, tu vei pregati toate femeile pentru avorturi!”. In aceasta clinica faceam 50 de avorturi pe saptamana, 25 miercuri, 25 vineri. Nu foloseam niciodata cuvantul bebelus, el, ea, mama sau tata. Niciodata nu o lasam pe femeia venita sa avorteze sa se uite la monitor (sa vada ecografia, imaginea copilului ei). In aceasta clinica, daca tu vezi ca unei femei ii este foarte frica de avort, tu trebuie sa faci tot posibilul ca ea sa vina la programare, iar daca tu nu o convingi, vina este a ta.
Eu pregateam acele tinere. Ele plangeau si spuneau ca bebelusul va suferi, iar eu le ziceam ca nu este un bebelus, este o gramada de celule si nu va simti nimic. Eu am facut trei avorturi si sunt bine. Ii spuneam ca nimic rau nu i se putea intampla. Era o minciuna, de fapt. O femeie poate sa moara in timpul avortului, poate sa aiba complicatii. Pe mine ma puneau sa zic ca totul o sa fie bine.
Marturia cutremuratoare a unei femei care a lucrat intr-o clinica de avorturi. Ziua in care a asistat la primul avort a marcat-o pe viata
In prima zi in care a trebuit sa asist doctorul la un avort, atunci am vazut adevarul. Mi s-a spus ca trebuie sa fiu foarte atenta la procedura ca urmeaza avorturi dupa avorturi si ca doctorul nu are mult timp sa-mi arate.
Mi s-a spus sa nu spun mamelor sau tatilor ca dupa avort aruncam bebelusii la gunoi. Am asistat prima tanara: lesina, plangea, transpira. Nu intelegeam de ce reactiona asa. Ma gandeam: „Ce exagereaza… plange pentru o adunatura de celule… ” A venit doctorul, rece. Nu m-a salutat nici pe mine, nici pe tanara. A scos o seringa lunga, cam de la cot pana la varful degetelor. Face 7 injectii pentru ca mama sa nu simta nimic si porneste masina de absorbtie, care este ca un aspirator, doar ca de 28 de ori mai puternica.
Scoate varful aspiratorului, care este ca un tub lung cu varful ca un cutit ascutit. Ma uitam cum doctorul misca acel tub prin toate partile, in interiorul abdomenului. Tanara a inceput sa dea din picioare si sa strige: bebelusul meu. Era un haos total.
Parea ca o violeaza pe fata aceea. Stiintific s-a demonstrat ca avortul este un act de violenta fata de femeie. Este singura procedura la care daca pacienta pateste ceva sau moare, doctorul nu pateste nimic. Sunt femei care ies, dupa un avort, cu organele reproducatoare interne perforate, cu intestine perforate, si femei care mor in fiecare an.
Dupa procedura, am luat saculetul (n.r. – in care se afla avortonul) care era lipit de masinarie. Am intrat intr-o camera separata. In fata mea era o tava de sticla transparenta. Am golit saculetul acolo. Infirmiera care era cu mine a luat un forceps si a prin de acolo, din tava, un brat cu o mana desfacuta.
A zis: „Asta e partea numarul 1. Avem nevoie de 5 parti ale bebelusului ca sa verifice doctorul ca avortul a fost un succes”. In momentul in care am vazut acel brat, a fost ca si cum Dumnezeu a oprit timpul pentru mine si am vazut toate detaliile. Am vazut unghiile, linia palmei. Apoi, infirmiera a ridicat un picior si l-a aruncat la gunoi. A aruncat si celalalt brat si celalalt picior, dar cand a ridicat capul a fost foarte dureros.
Avea par care se forma, ochi si gura deschisa ca si cum bebelusul striga dupa ajutor. Dar cum nu avea voce, nu s-a putut apara. A fost fara aparare. Imi amintesc ca doctorul mi-a spus ca anestezia este doar pentru mama. Acel bebelus de 3 luni a simtit cum a fost smulsa fiecare parte a corpului sau. In acel moment mi-am spus: „eu mi-am omorat 3 copii”. Erau fiinte umane. M-am simtit pacalita. Nu erau adunaturi de celule…. „
Vezi si: Romania, locul 1 in Europa si 2 mondial la rata de AVORTURI – raport ingrijorator | Demamici.ro
