Copiii care nu se joaca risca sa dezvolte probleme mentale mai tarziu. Joaca la copii este extrem de importanta, iar copiii care nu se joaca au tendinta sa resimta la un moment dat anumite efecte negative.
Cu cat un copil se joaca mai putin, cu atat mai usor va fi influentat de cei din jur. Atunci cand un copil isi reduce timpul de joaca, la cererea unui adult, o va face pentru a le face pe plac parintilor si, eventual, sa primeasca o rasplata.
Peste ani, la varsta maturitatii, va deveni o persoana usor de manipulat si influentat de cei din jur.
Copiii care nu se joaca nu isi pot controla emotiile
In timpul jocului, copilul castiga sau pierde. Acest lucru il va face sa experimenteze atat aspecte pozitive, dar si negative si va invata cum sa reactioneze in fata lor. Este, practic, o simulare a situatiilor de viata peste care se va lovi ani mai tarziu.
Copiii care nu se joaca omit sa experimenteze aceste emotii. Iar odata cu adolescenta vor deveni niste persoane anxioase, care nu detin controlul asupra emotiilor lor, rezultand in episoade severe de depresie.
Un alt aspect negativ este dezvoltarea mai lenta. Varietatea de jocuri va scoate la iveala anumite trasaturi de personalitate ale copilului. Drept urmare, copilul va invata cu usurinta ce anume ii face placere, cu ce se identifica si ce nu ii starneste interesul.
Copiii care nu se joaca nu vor experimenta aceasta autocunoastere decat mult prea tarziu in viata sau vor ramane in permanenta intr-o continua nebuloasa.
Parintii, responsabili de sanatatea mentala a copilului lor
In ziua de astazi, copilul petrece mare parte din timp la scoala, apoi acasa, ocupat cu teme ce par interminabile.
La scoala, copilul este constrans sa stea la ore, sa nu paraseasca incinta scolii si sa obtina note cat mai bune. Din nefericire, sistemul nostru educational se invarte in jurul obtinerii de note bune, si nu pe asimilarea cunostintelor.
Aceasta lupta pentru note poate crea o stare de anxietate copilului.
Daca la scoala se afla sub atenta supraveghere a mai multor adulti (profesorii), acasa parintii sunt cei responsabili de dezvoltarea copilului.
Este important sa gasiti o cale de mijloc, prin care copilul sa isi duca la bun sfarsit sarcinile scolare, insa fara a se simti „sub presiune”.
Invatati copilul sa devina constiincios si responsabil cu temele de buna voie. Fiti si permisiv cu copilul, acordati-i spatiu si pentru momente de joaca.
Altfel, juniorii vor dezvolta frustrari si vor avea in permanenta impresia ca studiul si temele le fac „pentru parinti” si nu pentru ei.
