Un copil înțelege repede și este pregătit pentru următoarea provocare. Colegul lui are nevoie de mai multe explicații și de timp pentru a exersa. Deși învață în aceeași clasă, în același program, cei doi pot avea nevoi foarte diferite. Urmărirea atentă a progresului fiecăruia și adaptarea activităților la ceea ce poate face reprezintă o cale prin care profesorii pot sprijini rezultatele la învățătură, explică Delia Sandu, profesor de formare, specialist în educație și fondatoare a unei școli private din Brașov.
Cuprins:
Abordarea pornește de la observarea concretă a învățării: ce a înțeles copilul, ce mai trebuie să exerseze și când este pregătit să meargă mai departe. Pentru aceasta, profesorul stabilește încă din momentul pregătirii lecției ce achiziții urmărește și ce dovezi îi vor arăta că obiectivele au fost atinse.
Delia Sandu descrie un sistem în care observațiile profesorilor sunt reunite într-o platformă comună pentru educația preșcolară și primară. Specialistul în educație pune în legătură obiectivele academice cu programa oficială, pregătirea activităților și documentarea progresului individual.
Cum își dă seama profesorul că un copil a progresat
În sistemul prezentat de Delia Sandu, fiecare indicator de progres este urmărit pe patru niveluri: în construire, în dezvoltare, consolidat și transferat. Părinții sunt informați atunci când există dovezi că un copil a trecut de la un nivel la următorul.
O asemenea observație trebuie să surprindă o schimbare reală în ceea ce copilul înțelege sau reușește să facă. Delia Sandu consideră că o fișă care documentează această trecere poate fi mai relevantă decât mai multe rapoarte de feedback care ajung să repete aceleași informații.
Obiectivul este ca fiecare copil să parcurgă indicatorii potriviți nivelului său de dezvoltare și să ajungă să folosească ceea ce a învățat în situații noi. Această capacitate de transfer arată cât de bine a fost înțeleasă o noțiune și cât de independent poate fi folosită.
„Acolo cred că avem una dintre cele mai convingătoare dovezi ale unei învățări reale, profunde și ale dezvoltării gândirii critice”, explică Delia Sandu.
De ce același ritm nu li se potrivește tuturor
Organizarea pe clase și grupe de vârstă îi pune pe copii în situația de a parcurge, în mare, aceleași conținuturi într-un ritm comun. Vârsta apropiată nu înseamnă însă că toți au aceleași experiențe, interese sau nevoi de învățare.
Unii au nevoie să revină asupra unei noțiuni, să o exploreze și să o exerseze. Alții sunt pregătiți pentru sarcini mai dificile.
„Un copil poate avea nevoie de mai mult timp pentru a consolida o achiziție, în timp ce altul este deja pregătit pentru provocări care depășesc nivelul obișnuit al clasei. Amândoi au nevoie să fie văzuți și înțeleși. Amândoi au dreptul să progreseze”, spune specialistul în educație.
Adaptarea activităților presupune ca profesorul să cunoască nivelul fiecărui elev. Observațiile adunate pe parcurs îl ajută să aleagă următoarea provocare și să decidă când este nevoie de explicații sau de exercițiu suplimentar.
Delia Sandu susține că potrivirea provocărilor cu posibilitățile copilului poate susține și motivația: bucuria de a descoperi că poate rezolva o sarcină și că are posibilitatea să avanseze.
Rolul tehnologiei în urmărirea rezultatelor
O platformă de documentare poate ajuta profesorul să păstreze și să urmărească observațiile pe parcursul anului școlar. Interpretarea lor și alegerea intervențiilor pedagogice îi revin în continuare cadrului didactic.
„Este clar că tehnologia nu înlocuiește judecata profesorului, însă îl ajută să observe mai atent, să își fundamenteze deciziile și să urmărească evoluția copilului pe parcursul întregului an școlar, fără să constate abia la final că anumiți indicatori de progres nu au fost atinși”, explică Delia Sandu.
Urmărirea continuă îi oferă profesorului posibilitatea de a adapta activitățile în timpul anului. Dacă o achiziție are nevoie de consolidare, aceasta poate fi reluată. Dacă elevul este pregătit să avanseze, îi pot fi propuse sarcini care îi solicită mai mult capacitățile.
Această organizare presupune ca obiectivele să fie avute în vedere de la pregătirea lecției, iar activitățile să fie analizate ulterior în funcție de învățarea pe care au produs-o.
Copiii au nevoie de timp diferit, dar și de experiențe împreună
Delia Sandu explică faptul că proiectele-pilot prin care explorează această abordare urmăresc o organizare mai flexibilă a învățării, susținută de observații și rezultate.
„Ne dorim ca un copil să nu fie nevoit să aștepte restul clasei atunci când este pregătit să meargă mai departe, dar nici să fie împins înainte atunci când are nevoie să mai exploreze, să exerseze sau să înțeleagă”, afirmă aceasta.
În același timp, consideră esențială păstrarea colaborării și a experiențelor trăite împreună. Ritmul individual trebuie luat în calcul într-o comunitate în care copiii continuă să învețe și unii de la ceilalți.
Pentru profesori, procesul presupune și verificarea propriilor metode: dacă activitățile au produs învățarea dorită, ce dificultăți au apărut și ce trebuie schimbat.
„Nu putem pretinde că am găsit o formulă universală pentru educație. Construim însă un sistem prin care ne asumăm să demonstrăm, cu tot mai multă rigoare, impactul muncii noastre asupra învățării copiilor”, spune Delia Sandu.
Delia Sandu este profesor de formare, specialist în educație și fondatoarea unei școli private din Brașov. În activitatea sa, urmărește dezvoltarea unor metode prin care învățarea să fie adaptată ritmului și nevoilor fiecărui copil.
