Relația dintre angajații care au copii și cei care nu au devenit un subiect de discuție în tot mai multe echipe. Plecările mai devreme de la serviciu pentru preluarea copiilor de la școală, programul flexibil și redistribuirea sarcinilor pot genera nemulțumiri atunci când responsabilitățile nu sunt împărțite echitabil. Un material difuzat de Observator aduce în atenție această problemă și arată că angajații fără copii se pot simți dezavantajați atunci când li se solicită să preia constant sarcinile colegilor care au responsabilități familiale.
Cuprins:
Potrivit datelor prezentate în material, 74% dintre angajații fără copii consideră că managerii se așteaptă ca ei să lucreze peste program sau să preia proiecte suplimentare tocmai pentru că nu au obligații familiale.
Situația poate genera frustrări de ambele părți. În timp ce unii angajați consideră că sunt încărcați suplimentar din cauza responsabilităților parentale ale colegilor, părinții se pot simți vinovați atunci când trebuie să plece mai devreme de la serviciu pentru a se ocupa de copii.
De ce apar tensiuni între colegii care au copii și cei care nu au
Una dintre situațiile frecvente este aceea în care un angajat trebuie să plece mai devreme pentru a-și lua copilul de la grădiniță sau școală. În lipsa unei organizări clare, sarcinile sale pot ajunge la colegii care rămân la serviciu.
Nemulțumirile apar atunci când această situație se repetă, iar responsabilitățile suplimentare nu sunt distribuite echilibrat sau recunoscute de conducerea companiei.
Angajații fără copii pot ajunge să considere că timpul lor personal este tratat ca fiind mai puțin important și că disponibilitatea lor este presupusă automat de către manageri.
Pe de altă parte, angajații care sunt părinți se pot confrunta cu presiunea de a demonstra că sunt la fel de implicați profesional, chiar dacă au nevoie de un program adaptat responsabilităților familiale.
Psiholog: Părinții pot ajunge să se simtă vinovați când pleacă mai devreme de la serviciu
Psihologul Corina Gheorghe atrage atenția asupra presiunii emoționale resimțite de angajații care au copii și trebuie să își adapteze programul de lucru.
„Sunt momente în care angajații cu copii pleacă, dar nu se simt ușurați, ci vinovați. Stau cu teama că vor fi dați afară, stau cu teama că poate pot fi văzuți ca mai puțin implicați în proiectul pe care îl au”, explică psihologul, citat în materialul Observator.
Astfel, chiar și atunci când există posibilitatea de a pleca mai devreme sau de a beneficia de flexibilitate, părinții pot resimți presiunea de a nu părea mai puțin dedicați locului de muncă.
Teama de a fi judecați de colegi sau de superiori poate contribui la apariția stresului și a sentimentului că trebuie să aleagă între responsabilitățile profesionale și cele familiale.
Angajații fără copii au și ei responsabilități personale
O altă problemă semnalată de psiholog este presupunerea că persoanele care nu au copii sunt automat mai disponibile pentru muncă.
În realitate, lipsa responsabilităților parentale nu înseamnă absența altor obligații personale. Unii angajați au părinți bolnavi de care trebuie să aibă grijă, probleme familiale sau alte responsabilități care necesită timp și atenție.
„Ar trebui să fie o problemă gestionată de manager. Ceilalți care nu au copii pot avea responsabilități care nu se văd: părinți bolnavi, poate au nevoie de o pauză. Poate duce la frustrare, la sentimentul că nu ești important, văzut și pot apărea intrigi”, atrage atenția Corina Gheorghe.
Potrivit specialistului, atunci când nevoile unora dintre angajați sunt luate în considerare în mod repetat, iar cele ale celorlalți sunt ignorate, pot apărea tensiuni și conflicte în colectiv.
Cine ar trebui să gestioneze împărțirea sarcinilor într-o echipă
Potrivit psihologului, responsabilitatea organizării activității și a distribuirii sarcinilor suplimentare revine managerului, nu colegilor.
Un angajat nu ar trebui să fie considerat automat disponibil pentru ore suplimentare doar pentru că nu are copii. În același timp, faptul că un coleg este părinte nu ar trebui să devină un motiv pentru care acesta să fie tratat diferit sau să se simtă vinovat atunci când își respectă responsabilitățile familiale.
O organizare echilibrată presupune reguli clare privind programul, redistribuirea sarcinilor și compensarea orelor suplimentare, astfel încât responsabilitățile să nu ajungă în mod constant pe umerii acelorași persoane.
În cele din urmă, echilibrul într-o echipă nu presupune să fie puși în competiție angajații care au copii cu cei care nu au. Atât părinții, cât și colegii lor au dreptul la timp personal, respect și un volum de muncă distribuit echitabil.
foto: pixabay
