Tantrumul. Motivul pentru care copiii nu se pot calma în timpul unei crize de furie. Iată doar unul dintre motivele pentru care a fi în preajma copiilor și adolescenților, cu tumultul lor de emoție, poate fi atât de obositor. Și atunci când inimile noastre și mințile sunt întunecate de emoții, nu ne arătăm și nu răspundem cu mintea înțeleaptă și nici cu inima deschisă.
Cuprins:
Capacitatea noastră de calm în mijlocul furtunii emoționale a unui copil oferă speranță, deoarece semnalează că acel calm este posibil în mijlocul haosului.
Tantrumul. Ce se întâmplă în creierul copilului tău în timpul unei crize de furie
Neurologul Dan Siegel și experta în educație parentală Tina Bryson descriu în mod creativ aspectele „de jos” și „de sus” ale creierului. Creierul nostru primitiv – sistemul limbic și amigdala – este reactiv și emoțional, condus de interese impulsive, pe termen scurt și impulsuri primitive. Acest sistem copilăresc, impulsiv, instinctual locuiește la parter.
Între timp, cortexul cerebral superior, care ne permite să inhibăm impulsurile, să încetinim, să câștigăm perspectivă, să procesăm stimuli emoționali și să articulăm acești stimuli în gândire și acțiune, locuiește la etaj. Această zonă de la etaj ne ajută să ne planificăm, să gândim înainte de a acționa, să luăm decizii morale și să formăm relații.
„Mintea înțeleaptă” integrează atât mintea noastră emoțională, cât și cea rațională, potrivit lui Marsha Linehan, creatorul terapiei comportamentale dialectice. Cele patru aspecte ale creierului nostru – stânga, dreapta, sus, jos – au nevoie de conexiuni puternice pentru a lucra împreună pentru a construi un creier înțelept și sănătos.
În timpul unei crize de furie, când amigdala și emoțiile izbucnesc, este aproape imposibil ca logica să pătrundă în cortexul cerebral superior al copiilor noștri. Pentru a-i ajuta să se calmeze într-un astfel de moment de furie este nevoie de înțelepciune, compasiune și multă răbdare din partea noastră.
Tantrumul. De ce copiii nu se pot calma în timpul unei crize de furie
Copiii noștri nu sunt adulți în miniatură – creierul lor în creștere este de fapt incapabil să adopte o perspectivă adultă asupra unei situații și să folosească aceste cunoștințe pentru a se calma.
Amintirea acestui lucru ne poate ajuta să vedem că accesele de furie nu sunt manipulări elaborate metodic. Crizele unui copil operează la un nivel instinctual care pur și simplu nu va răspunde rațiunii.
Odată ce recunoaștem acest lucru, putem face alegeri mai eficiente în ceea ce privește răspunsul.
Tantrumul. Cum răspunzi calm la o criză de furie
Da, uneori, comportamentele provocatoare sunt premeditate și, în acele cazuri, ar trebui să răspundem cu intenție, logică și limite sau consecințe clare. Cu toate acestea, atunci când copiii noștri se confruntă cu o criză a sistemului limbic, ceea ce au nevoie este conexiune și calmare.
Când copiii coboară în haosul creierului inferior, părinții trebuie să facă eforturi pentru a a-și calma mai întâi propriul cortex prefrontal (PFC), care este asociat cu planificarea și gândirea și este situat chiar în spatele frunții, astfel încât să putem vedea situația în mod clar.
Arătându-le copiilor că am fost capabili să ne reglăm emoțiile noastre, le semnalăm că este în siguranță pentru ei să se calmeze. De asemenea, le modelează și le reflectă (adesea la propriu, prin ceea ce se numesc neuroni oglindă) cum să se calmeze. Astfel, cel mai rapid mod de a cultiva calmul la un copil este să exersezi să fii tu calm, în primul rând.
Așa cum spune un meme pe care l-am văzut recent pe Twitter: „Niciodată în istoria calmării nu s-a calmat cineva când i s-a spus să se calmeze.”
A le spune copiilor să se relaxeze nu funcționează la fel de bine ca o voce blândă sau o atingere blândă, ambele pornind răspunsul „participă și împrietenește-te”, subțiază cortizolul și stimulează oxitocina, așa numitul hormon al iubirii.
Odată ce stabilim acea conexiune fundamentală cu copilul nostru, ne putem deschide inimile și mințile unul față de celălalt, putem vedea perspectiva celuilalt și mergem mai departe împreună.
Tantrumul. Odată ce copilul dumneavoastră se calmează, puteți trece la procesare și planificare verbală
Iată câteva lucruri de încercat:
- Continuați să implicați PFC, întrebând ce consecințe consideră că ar fi corecte sau rugându-i să reflecteze asupra motivului pentru care există anumite așteptări în gospodăria dvs.
- Nu uita de nevoile de bază ale copiilor tăi. Că PFC este un consumator de energie – uneori doar o odihnă sau o gustare este tot ceea ce este necesar pentru a pune lucrurile în funcțiune din nou.
- Uneori trebuie să fii creativ și să-i arunci copilului tău un bumerang, poate la propriu. Cu alte cuvinte, trebuie să le deturnați creierul inferior, făcându-i să facă ceva cu corpul lor – joaca relaxează creierul.
- Angajează-le simțurile cu stimuli senzoriali puternici, cum ar fi să mănânci puțină mâncare condimentată, să miroși sau să guști o lămâie sau să ieșiți afară.
- Încearcă să îi stimulezi cu o întrebare aparent aleatorie, cum ar fi ce vor la cină sau cum se numește mama celui mai bun prieten al lor.
- Reduceți dominanța amigdalei cu jocuri – o rundă rapidă de cărți, niște jocuri de cuvinte distractive sau un puzzle. De acolo, vă puteți îndruma copiii să gândească înțelept.
Când întrerupem crizele de furie, este vital ca, odată ce lucrurile se calmează, să abordăm ceea ce a declanșat tantrumul. Nu trebuie să repetați detaliile fiecărui conflict, dar amintiți-vă că consecvența este întotdeauna cheia pentru a crește copii rezistenți și sănătoși. Deci, dacă spui că vei reveni la ceva mai târziu, revino la el.
