Sfaturi pentru prevenirea comportamentului agresiv la copii. Când ar trebui să apară semne de îngrijorare | Demamici.ro

Sfaturi pentru prevenirea comportamentului agresiv la copii. Când ar trebui să apară semne de îngrijorare | Demamici.ro

Sfaturi pentru prevenirea comportamentului agresiv la copii. Copilul mic și preșcolarul pot să nu aibă autocontrolul necesar pentru a-și exprima furia în mod pașnic și în mod natural se manifestă lovind sau chiar mușcând atunci când este frustrat. Crizele de furie ocazionale sunt normale (tantrum), dar există câteva lucruri care pot modela comportamentul copilului.

1. Copilul trebuie să învețe regulile casei. Copiii nu cunosc regulile casei până când nu le sunt spuse. Acest lucru este una dintre responsabilitățile importante ale părinților. În mod normal copiii mici sunt interesați să atingă și să exploreze așa că dacă există obiecte valoroase pe care le doriți neatinse de copii acestea trebuie ascunse sau îndepărtate. Se poate lua în considerare crearea unei porțiuni separate din casă unde copilul se poate juca cu anumite cărți sau jucării. Copilul trebuie învățat că încălcarea unei limite are și o consecință.

2. Atențiile sunt supra-estimate. Întotdeauna este mult mai eficient să fie reîntărite comportamentele dorite și copilul să fie învățat comportamente alternative mai degrabă decât să i se spună „oprește-te sau vezi tu”. Cu alte cuvinte oferiți alternative copilului.

3. Distracții sănătoase. Atunci când copilul este învățat să răspundă în alte moduri nu e nimic greșit în a-i distrage atenția din când în când sau să se încerce o altă abordare cât timp copilul nu este mituit ca să aibă un alt comportament, spre exemplu prin oferirea de gustări dulci sau alte recompense.

4. „Controlează-te”. Ei bine, nu poate încă. Părinții trebuie să țină minte că cei mici au în mod natural puțin auto-control. Ei au nevoie să fie învățați să nu lovească și să nu muște când sunt furioși și să-și exprime sentimentele prin cuvinte, scrie healthychildren.org.

Sfaturi pentru prevenirea comportamentului agresiv la copii

5. „Nu ne lovim unii pe alții”. Părinții trebuie să supravegheze atent copiii atunci când sunt implicați în dispute cu colegii de joacă. Dacă dezacordul este minor pot menține distanța și pot lăsa copiii în pace să rezolve singuri problema. Dar trebuie să intervină atunci când copiii intră în lupte fizice care continuă chiar dacă li se spune să se oprească sau dacă copilul pare să fie în furie incontrolabilă și atacă sau mușcă un alt copil. Copilul trebuie tras deoparte și ținut separat până când se clamează. Dacă lupta este extrem de violentă părintele trebuie să încheie sesiunea de joacă și să lămurească clar că nu contează cine „a început”. Nu există scuze pentru a încerca să rănești pe altcineva.

6. În loc de luptă. Părinții trebuie să învețe copilul să spună „nu” cu ton ferm al vocii, să întoarcă spatele sau să găsească compromisuri în loc de a se lupta. Prin exemplu, părinții își pot învăța copiii să se calmeze cu ajutorul cuvintelor, mai eficient și mai civilzat, și nu prin violență fizică.

7. „Excelent”. Părinții trebuie să laude copilul pentru comportamente bune și să îl ajute explicându-i că a acționat corespunzător ori de câte ori folosește tactici în loc de a lovi sau mușca. Întotdeauna trebuie întărit comportamentul și lăudat copilul când este blând și bun.

8. Părintele trebuie să-și controleze propriul comportament, să-și urmărească comportamentul când este în preajma copilului: unul dintre cele mai bune moduri de a-l învăța comprotamentele bune este acest auto-control al comportamentului părinților. Dacă aceștia își exprimă furia în moduri liniștite, pașnice și copilul, probabil, îi va urma exemplul.

9. Părintele trebuie să rămână ferm și să respecte limitele. Dacă copilul simte sentimente amestecate și simte că părintele nu este ferm deși i-a comunicat o anumită limită, va încerca să-i forțeze mâna până când părintele va renunța și va face compromisul. Copilul trebuie să înțeleagă când greșește și este important să fie învățat să își asume responsabilitatea acțiunilor sale și să accepte consecințele acestora, scrie healthychildren.org.

Mulți părinți cred că disciplina și pedeapsa înseamnă același lucru, dar nu este așa. Disciplina este un mod de a învăța și de a stimula o relație bună părinte-copil. Când părintele disciplinează trebuie să ofere copilului laude și instrucțiuni pe un ton ferm pentru a-i îmbunătăți comportamentul.

Pedeapsa este negativă, părintele aplicând o consecință neplăcută atunci când copilul face sau nu face ceva. Punerea de limite este o abordare mult mai bună față de pedeapsă. Majoritatea copiilor va răspunde la punerea de limite clare, calme și decisive.

Dacă cel mic pare însă să fie neobișnuit de agresiv timp de mai multe săptămâni și părintele nu poate face față comportamentului acestuia e timpul să fie consultat un medic specialist.

Sfaturi pentru prevenirea comportamentului agresiv la copii. Semnele de îngrijorare includ:

– auto-leziuni sau lezarea altor copii (urme de dinți, echimoze, leziuni ale capului)
– atacuri asupra părinților sau altor adulți
– trimiterea acasă de la locul de joacă sau de la școală
– temeri ale părinților pentru siguranța celor din jur.

Cel mai important semn de avertizare este frecvența crizelor de furie. Uneori copiii cu afecțiuni ale comportamentului sunt bine timp de câteva zile sau săptămâni, fără incidente și pot fi chiar încântători în acest timp și poate dura chiar și o lună întreagă până la următorul episod. Dacă câteva moduri sunt identificate ca eficiente în a recompensa comportamentul bun și în a descuraja pe cel rău acestea pot fi folosite pentru a stabili o abordare care funcționează și acasă și în afara casei, scrie healthychildren.org.

Progresele pot fi lente, dar astfel de programe sunt de succes dacă sunt inițiate când afecțiunile abia încep să se dezvolte. Părinții trebuie să țină minte că cel mai bun mod de a preveni comportamentul agresiv este să ofere copilului un cămin stabil, sigur, cu limite clare, dragoste și supraveghere continuă în copilăria mică și la vârsta de preșcolar.

Vezi și: Tantrumurile la cumpărături. Ce facem când copilul plânge și se trântește pe jos în magazin? Sfaturi de la Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental | Demamici.ro

Vezi și: Oana Moraru, expert educațional: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător” | Demamici.ro