Sunt pregatita ca baietelul meu sa creasca? Nu inca! „Pot sa-i mai privesc manutele micute si grasute inca o zi?” | Demamici.ro

Sunt pregatita ca baietelul meu sa creasca? Nu inca!

Oare de acum inainte asa va fi fiecare aniversare? Atat de dulce-amaruie? Fiul meu a implinit astazi 3 ani si mi-am dat seama in timp ce ma pregateam de culcare noaptea trecuta ca imploram Universul: „Nu inca!”.

Nu ma simt pregatita sa trecem mai departe in copilarie. Mai vreau inca o zi cu baietelul meu de 2 ani pe care, recunosc, il privesc uneori ca pe un bebelus, nu ca pe un copil mare.

Nu inca.

Pot sa-l mai pastrez o vreme exact asa cum este? Pot sa-i mai privesc manutele micute si grasute inainte ca degetele sa i se lungeasca si sa se transforme in mainile unui copil care va scormoni in pamant sau care va desface ceasurile pentru a vedea cum functioneaza?

Nu inca.

Pot sa-i pun intr-o sticla inocenta si felul in care se minuneaza la fetele amuzante si prostesti pe care le fac?

Pot sa ma uit peste ani la cum radea cu pofta la dansurile noastre stangace si cum inventam cantece din cuvinte fara sens, care nu insemnau nimic, dar care ne amuzau si ne faceau serile mai frumoase?

Nu inca.

Pot sa-i pastrez intreaga lume aici, in casa noastra? Aici unde poate gasi orice are nevoie si pe oricine iubeste in fiecare clipa?

Nu inca.

Putem sa oprim timpul macar pentru o zi? Sa lasam masinile si trenuletele exact acolo unde sunt, pe podea. Pot sa pun timpul pe pauza cand e in baie si rade la felul in care scufund o ratusca in cada si o scot din apa?

Si totusi.

Stiu ca este imposibil sa pastrez o vesnicie lucrurile asa cum sunt acum si stiu ca nici nu as vrea cu adevarat asta. Cu fiecare realizare a lui cresc si eu. Ma transform si eu odata cu fiul meu care imi deschide ochii si imi aminteste in fiecare zi care e scopul nostru in viata. Sa crestem. Sa invatam. Sa ne schimbam. Sa experimentam.

Nu vreau sa schimb nimic din toate astea. Nu vreau ca alte bucurii si alte iubiri sa trebuiasca sa astepte pentru ca eu vreau sa pastrez lucrurile asa cum sunt acum. Pentru ca „asa cum sunt” se schimba in fiecare zi si „asa cum sunt” vor deveni lucru noi care ne vor aduce alte bucurii, alte trairi, alte minuni.

In fiecare dimineata se trezeste – asa cum o fac si eu – iar asta e ceva imens, un lucru pentru care trebuie sa fim recunoscatori. Abilitatea de a creste si cea de a iubi in fiecare zi sunt de fapt daruri pe care viata ni le ofera si nu trebuie sa uitam niciodata cat de pretioasa e de fapt ziua de maine.

Asa ca voi continua sa ma bucur de fiecare zi de nastere si de fiecare realizare – cand va invata sa-si lege singur sireturile, cand va invata sa-si pregateasca singur micul dejun, cand va ajunge sa ne roage sa-l lasam sa se joace.

Voi sarbatori pana si pasii pe care ii va face departe de noi. Prietenii pe care si-i va face. Activitatile si oamenii care i se vor alatura in drumul lui prin viata.

Ma voi uita cu mandrie la omul care va deveni in timp ce-si va ocupa locul in lume.

Implinim 3 ani. Nu suntem pregatiti inca pentru toate lucrurile de mai sus, dar vom fi, impreuna.

Citeste si:

AM TIMP SA MUNCESC O VIATA INTREAGA! COPIII MEI NU VOR MAI FI NICIODATA LA FEL DE MICI | DEMAMICI.RO

ZIUA IN CARE AM INCETAT SA-MI MAI ASCUND CORPUL DE DUPA NASTERE DE SOTUL MEU | DEMAMICI.RO

SCRISOAREA UNEI FEMEI CU DOI COPII CATRE SOTUL EI: ” ITI DAU VOIE SA IGNORI VALENTINE’S DAY ANUL ACESTA!” | DEMAMICI.RO