Sfaturi pentru proaspăta mămică de doi: „Nu va fi mereu atât de greu!” O colegă mi-a spus odată că durează 6 luni acomodarea la un nou loc de muncă. Nu știu dacă s-a bazat pe vreun studiu pe care l-a citit pentru a discuta despre acest time frame, însă mi s-a părut că sună corect.
Pregătindu-mă pentru nașterea celui de-al doilea copil, anticipam că voi avea nevoie cam de aceeași perioadă de timp pentru a mă acomoda cu rolul de mamă de doi.
Am intrat în travaliu cu câteva zile înainte de programarea la cezariană. Spre deosebire de prima naștere, când membranele mi s-au rupt cu 5 săptămâni mai devreme și am fost nevoită să nasc de urgență, nașterea celui de-al doilea bebeluș a fost una normala.
A venit pe lume țipând și perfect sănătoasă. Mă așteptam ca în prima săptămână după naștere să mă inunde valul de emoții pe care l-am simțit după ce-am născut prima dată, însă nu a mai fost cazul. Am început să fiu optimistă.
A urmat apoi cea de-a doua săptămână. Țipatul a devenit o obișnuință. Pe măsură ce mă luptam cu lipsa de somn, i-am scris un mesaj unei prietene care născuse cu două luni înaintea mea și am rugat-o să-mi spună cât mai durează până când lucrurile devin mai ușoare. Mi-a răspuns: „Da, prima lună este tare grea”. M-am gândit: „Prima lună? Eu nu știu cum voi trece peste această săptămână!!!”.
Sfaturi pentru proaspăta mămică de doi: „Nu va fi mereu atât de greu!”
Nu înțelegeam cum am reușit să uit totul despre nou-născuți. Mă tot întrebam cum au reușit oamenii să aibă mai mult de un copil și să facă față. Trecând prin toate nopțile lipsite de somn, mă simțeam din nou ca o mamă la primul copil, la început de drum, deși nu eram.
Să fiu prezentă, în cazul primului copil, a fost ceva ce a venit de la sine. Țin minte cum mă uitam la fața ei și îmi doream să opresc timpul în loc ca să rămână așa micuță și perfectă pentru totdeauna. De data aceasta, cu bebe numărul doi, mă gândeam cum aș putea face să treacă timpul mai repede, să-și țină capul mai bine, să stea în funduleț, să se calmeze singură.
„Nu te gândi că așa va fi întotdeauna”
Prima lună a trecut. Bineînțeles: am supraviețuit. Îmi repetam mereu versul de mai sus. Nu știu dacă voi mai avea vreun copil, așa că am decis să mă bucur la maximum de mirosul de bebeluș pe care nu știu dacă-l voi mai simți vreodată în casă, de greutatea corpușorului ei pe pieptul meu…
Știam că și ea va crește cât ai clipi și se va transforma sub ochii mei. Peste noapte, prima mea născută a devenit o fetiță adorabilă de 3 ani care își adora surioara mai mică. Mi-a fost mai greu de data aceasta, dar tot am încercat să profit de momentele de bucurie pe care un nou bebeluș mi le-a adus în viață, cu toate că nopțile erau grele și lungi.
„Nu-ți dori să dispară! Nu te gândi că așa va fi întotdeauna!”
Mă topeam de fiecare dată când fetița cea mare îmi cerea voie să-și țină surioara în brațe. Îi placea atât de mult pielea moale de bebeluș. O mângâia pe creștet și o pupa ușor pe obraz… Cu timpul, stările de după naștere au început să dispară, iar lucrurile au devenit mai ușoare. După doar trei luni m-am întors la muncă, iar timpul a început să treacă mult prea repede.
Acum, am trecut de perioada de bebelușeală, iar noul meu rol se împarte între job, programul de la școală, întâlnirile de joacă. Mai sunt și acum momente de dramă și nu dorm întotdeauna perfect noaptea, dar când mă uit la fetele mele, la cum se îmbrățișează și râd la glume pe care doar ele le înțeleg, îmi tresare inima de bucurie. Mă simt un părinte împlinit și îmi amintesc un vers dintr-o melodie celebră:
„Între noi, lucrurile nu pot deveni decât mai bune!”
Vezi si: Al doilea copil in familie. 10 lectii pentru primul nascut, ca sa nu apara gelozia | Demamici.ro
Vezi si: Idei de cadouri pentru mamici la venirea celui de-al doilea copil | Demamici.ro
Vezi si: Al doilea copil va fi mai neastamparat decat primul nascut? Ce spun cercetatorii | Demamici.ro
