Scrisoarea emotionanta a unei mame catre fiica ei, cu sindromul Down
„Draga mea fetiță,
Fiica mea frumoasa, tu esti cea care mi-ai schimbat viata. Un cadou de la Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului. As vrea sa iti povestesc cateva lucruri despre tine, pe care poate, altii, nu le stiu.
Vreau sa stii ce impact mare ai avut asupra mea, dar si a altor persoane din jur. Stiu ca ai doar 3 ani acum, dar pe masura ce vei creste, vei intelege cat de minunata esti. Va veni vremea cand nu voi mai fi langa tine, sa iti spun cat de mandra sunt de tine. Asa ca lasa-ma acum sa iti spun o mica povestioara.
Scrisoarea emotionanta a unei mame catre fiica ei, cu sindromul Down
Vreau sa iti povestesc despre ziua in care ai ales sa vii pe aceasta lume. Ne mutam pe-atunci din Hawaii in Tennessee, pentru a fi mai aproape de familie. Eram atat de nerabdatoare sa te cunosc!
Te-am nascut natural si nimic nu ar fi putut sa ma pregateasca pentru valul de emotii trait, atunci cand mi te-au asezat la piept. Stiam de dinainte ca te iubesc, dar cand am vazut cum ma privesti cu ochisorii tai migdalati… am stiut.
Era de parca mi-ai fi spus: „Mami, sunt eu, bebelusul tau. Sper ca ma iubesti. Eu sunt bataia de inima pe care o auzeai. Sunt acelasi bebelus care s-a facut ghemotoc in pantecele tau.
Sunt acelasi care adormea pe ritmul batailor tale de inima. Te auzeam cum imi cantai, iar vocea ta strapungea ca o raza de lumina intunericul care ma inconjura.
Imi spuneai ca ma iubesti atat de mult. O sa iti schimb si eu viata, daca o accepti pe a mea, alaturi de a ta”.
Acest dar se numeste Trisomia 21.
Dumnezeu ti-a mai dat o extra copie a cromozomului 21. Nu stiu cum a reusit sa stranga atata iubire in acel extra cromozom microscopic, dar a facut-o. A vrut ca tu sa iesi in evidenta, sa iesi din multime. Sa fii un invatator, sa iubesti si sa le arati si altora cum sa iubeasca neconditionat. Te-a adus pe lumea asta cu un scop.
Vreau sa-ti mai spun ca medicii ti-au mai gasit 3 gauri in inima, la nastere, si posibile semne de leucemie. Eram devastata cand am aflat, credeam ca te voi pierde. Mi-au spus ca daca nu te vor opera pe cord deschis, nu vei supravietui pana la varsta de 3 ani. Insa, iata ca tu ai reusit sa le demonstrezi contrariul.
Scrisoarea emotionanta a unei mame catre fiica ei, cu sindromul Down
Tatal tau nu a inteles niciodata unicitatea ta. Uneori, oamenilor le este teama de ceea ce nu inteleg. Din pacate, el a fost unul din ei. Nu a inteles cum sa iubeasca cu inima, asa ca te-a privit doar cu ochii.
Te-a abandonat cand aveai doar 5 luni, inainte sa apuce sa iti vada zambetul si dragostea pe care tu o oferi neconditionat. A dat cu piciorul la ceea ce ar fi putut fi cea mai mare binecuvantare din viata lui.
Nu aveam o casa a noastra, ne descurcam din ce in ce mai greu. Nici macar nu mai lucram. Am locuit impreuna la un hotel, o perioada, apoi cu familia timp de mai multe luni. Ne descurcam greu, dar imi ascundeam lacrimile, ca tu sa nu ma vezi.
Dupa multe rugaciuni, Dumnezeu mi-a trimis in cale un loc de munca, care ne-a ajutat sa ne recladim viata. Am inchiriat o veche casa batraneasca. Pentru unii nu parea cine stie ce, dar pentru noi, era „acasa”.
Ne-am adunat lacrimile la un loc si le-am transformat intr-un mesaj care a ajuns la inimile oamenilor din toata lumea.
Obisnuiam sa iti fac multe poze cu telefonul meu, draga mea Hannah Grace. Poze care au ajuns virale, multe din ele, pe retelele de socializare. Ma fascina frumusetea ta si nu ma puteam opri din a te fotografia.
Scrisoarea emotionanta a unei mame catre fiica ei, cu sindromul Down
Intr-o zi, cineva de la serviciu care lucra ca videograf, mi-a spus: „Ti-am vazut fotografiile. Ai un talent inascut, trebuie sa te duci sa-ti cumperi un aparat foto si sa treci la treaba”
Dupa luni intregi in care nu am luat ideea in serios, am ajuns sa cumpar un aparat foto. Simteam o dorinta arzatore de a schimba perceptia oamenilor despre persoanele cu dizabilitati, asa ca am inceput sa impartasesc viata ta cu restul lumii, in imagini.
Proiectul Paperdolls Photography s-a transformat peste noapte intr-o campanie globala
Asa s-a nascut Paperdolls Photography, un loc in care tu ai devenit o adevarata emblema. Un simbol pentru toate persoanele cu dizabilitati care aveau nevoie sa-si faca vocea auzita.
Oamenii au inceput sa imi scrie mesaje din toate colturile lumii. Imi spun cum ai reusit sa le schimbi vietile si le-ai oferit o noua perspectiva asupra oamenilor nascuti cu dizabilitati.
Iti dai seama cat de mandra m-ai facut, Hannah Grace? Iti dai seama ce binecuvantare esti pentru aceasta lume? Realizezi cat de iubita esti?
Oamenii ne opresc la supermarket si incep sa planga, in timp ce ne multumesc, printre lacrimi. „Cat de frumoasa este”, exclama mereu cand se uita la tine.
Cam atat de minunata esti si sa nu uiti niciodata aceste cuvinte de la mama ta. Esti frumoasa. Esti o revelatie, o oportunitate. Esti capabila sa faci tot ceea ce visezi. Esti o binecuvantare. Esti rara, esti a opta minune a lumii. Esti fiica mea. Esti parte din mine si nu as schimba nimic la tine.
Vei continua sa schimbi aceasta lume, inima cu inima. Eu voi ramane langa tine, sa te ajut in acest demers, cu fiecare portret in parte. Vom impartasi cu restul lumii mesajul tau, fiindca nu avem nevoie de cuvinte cand avem fotografie, iar dragostea pe care tu reusesti sa o transmiti in fiecare imagini, face cat o mie de cuvinte”
