Hiperlaxitatea ligamentară sau hipermobilitatea articulară la copii – cauze și tratament | Demamici.ro

Hiperlaxitatea ligamentară sau hipermobilitatea articulară la copii – cauze și tratament | Demamici.ro

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Copiii se pot naște cu mobilitate crescută la glezne astfel că se observă anumite poziții la picioare, de exemplu în valg, flexia piciorului este mare, în unele cazuri piciorul se poate aduce până la gambă.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Ce este?

Coapsele în hiperabducție – se observă poziția coapselor care de cele mai multe ori sunt lipite de planul de sprijin când copilul stă pe spate – la sugari ne indică o hiperlaxitate în articulație.

Atunci când copiii se ridică și merg se observă poziția picioarelor și a genunchilor în încărcare deoarece suportă toată greutatea corpului și sunt supuse multor forțe. Încă de la primii pași este ideal să faceți un control la medicul ortoped și la un kinetoterapeut pentru a examina articulațiile copilului dumneavoastră.

La copiii care merg independent se poate observa dacă au o mobilitate crescută la nivelul genunchilor, prin încurbarea în spate a acestora. La copiii sănătoși, indiferent de vârstă nu trebuie antrenată mobilitatea peste limita normală a articulației. Dacă se fac exerciții sau îi duceți la anumite sporturi, ei trebuie antrenați în limitele fiziologice de mișcare.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Ce probleme pot apărea dacă cel mic are hiperlaxitate ligamentară?

1. Dureri – acestea apar în timpul unui efort fizic, chiar și la mers. Deși copilul are 3-4 ani el semnalează părintelui că nu mai vrea să meargă pe jos, preferă joaca statică decât să alerge sau să se cațare.
2. Entorse frecvente – fie că vorbim de glezne sau genunchi, pot apărea traumatisme pentru că articulația nu este stabilă din cauza ligamentelor ce sunt întinse.
3. Suprasolicitări articulare – în timp toate elementele ce formează articulația pot fi influențate.
4. Deviații articulare (la glezne, coloană), conform romedic.ro.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Care sunt cauzele hipermobilității articulare?

Gradul de flexibilitate a țesuturilor conjunctive este determinat genetic, de aceea un copil cu hipermobilitate articulară are de cele mai multe ori un părinte sau o rudă apropiată cu aceeași trăsătură. Se consideră că genele implicate în producția de colagen ar fi sursa acestei trăsături.

La copii, transmiterea ereditară este principala cauză a hipermobilității articulare. La adulți, poate apărea și o hipermobilitate dobândită, în urma unor accidentări sau a exercițiilor menite să facă articulațiile mai flexibile.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Ce efecte are hipermobilitatea articulară la bebeluși și copii?

La bebeluși

Bebelușii cu hipermobilitate își țin mâinile și picioarele extinse în lateral la nivel maxim, fiind absentă tensiunea normală de la nivelul articulațiilor șoldurilor și genunchilor.

După câteva săptămâni, în general bebelușii devin mult mai activi, încep să lovească din picioare și să le ridice la nivelul capului, dar un copil cu hipermobilitate și tonus muscular scăzut este de obicei mai puțin activ, iar lipsa activității îl împiedică să își dezvolte suficient musculatura, care să îl susțină în următoarele etape de dezvoltare motrică, conform therapiesforkids.com.au.

Este posibil ca unui bebeluș hipermobil să nu îi placă atunci când este așezat pe burtică, de aceea poate să plângă, să protesteze și să învețe să se întoarcă pe o parte atunci când este așezat astfel.

ATENȚIE! Așezarea pe burtă este foarte importantă pentru dezvoltarea motrică a micuțului, mai multe detalii găsiți în acest articol.

Un bebeluș cu hipermobilitate articulară învață mult mai târziu să stea în fund fără ajutor, la vârsta de aproximativ 8-10 luni. Unii copii, când se așează singuri, pot sta în poziția W cu fundul așezat între picioarele flexate, cu genunchii în față și tălpile spre spate. De asemenea, este întârziat și mersul de-a bușilea sau e posibil să sară peste această etapă, deplasându-se în schimb cu ajutorul fundului. Așezat pe burtică, bebelușul își flexează foarte mult spatele când se ridică în palme, ceea ce împreună cu abducția coapselor mai mult decât este necesar, face dificilă ridicarea în cele patru membre.

Mai mult, un copil cu hipermobilitate generalizată se ridică cu întârziere în picioare și de obicei învață să meargă în jurul vârstei de 18 luni. Dacă nu sunt asociate alte probleme de sănătate, copiii hipermobili învață singuri să meargă, însă dacă întârzie dincolo de 20 de luni, este indicat să consultați medicul, conform doc.ro.

NOTĂ! Chiar și după ce capătă experiență în mers, căderile pot fi frecvente la copiii cu hipermobilitate.

La copii

Atunci când stau lungiți, așezați în fund sau în picioare, tendința celor mici e de a sta cu picioarele orientate spre exterior, ceea ce în timp duce la o încordare a mușchilor picioarelor și a zonei lombare. Pe termen lung controlul motor poate fi afectat, iar copilul să aibă dureri de spate și genunchi.

De asemenea, și postura spatelui poate fi afectată, copiii având tendința de a rotunji spatele și flexa gâtul spre înainte atunci când stau așezați. Din cauza rigidizării mușchilor, pentru unii copii poate fi incomod să țină picioare întinse înainte când stau așezați, să stea picior peste picior sau să stea cu spatele drept atunci când sunt așezați.

Copiii hipermobili sunt mai predispuși la luxații, dislocări sau traumatisme ale articulațiilor, pentru că laxitatea ligamentelor le face mult mai vulnerabile la accidentări. Dacă hipermobilitatea se asociază cu o slăbiciune a mușchilor și cu o slabă coordonare motorie, copiii se pot confrunta cu dureri și oboseală. Pentru a ameliora durerea de la nivelul articulațiilor și mușchilor, este necesară creșterea flexibilității mușchilor rigidizați, întărirea mușchilor slabi și îmbunătățirea coordonării motrice, scrie rheumatology.org.

Totodată, hipermobilitatea articulară generalizată poate fi asociată cu o serie de probleme:

– Udarea patului noaptea sau probleme cu vezica urinară;
– Presiune arterială scăzută;
– Tendința de învinețire mai rapidă;
– Dureri cronice;
– Oboseală;
– Reflux esofagian.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Gestionarea hipermobilității articulare la copii

Gestionarea hipermobilității copiilor se face prin exerciții fizice, menite să mențină mușchii antrenați, flexibili și suficient de puternici pentru a susține articulațiile. Condiția fizică optimă a mușchilor și articulațiilor este necesară și pentru a transforma hipermobilitatea articulară într-un avantaj, cum e cazul balerinilor sau sportivilor la care este importantă flexibilitatea articulară.

Hiperlaxitate ligamentară la copii. Exerciții pe care copiii ar trebui să le realizeze zilnic:

exerciții de stretching pentru îmbunătățirea flexibilității mușchilor gâtului, zonei lombare și șoldurilor
– exerciții pentru îmbunătățirea posturii și întărirea mușchilor trunchiului, din poziția așezat sau stând în picioare – copilul întinde cate un picior din șezut
– exerciții pentru dezvoltarea echilibrului – stat într-un picior

ATENȚIE! Aceste exerciții trebuie să vizeze mușchii tensionați, nu să suprasolicite articulațiile care sunt deja laxe.

Dacă cei mici au dureri la nivelul articulațiilor, activități precum înotul sau mersul pe bicicletă sunt potrivite pentru că nu pun presiune pe ele, însă sunt de evitat sporturile care necesită sărituri sau alergarea pe suprafețe dure.

Vezi și: Genu valgum sau genunchii în X la copii: cauze și tratament | Demamici.ro

Vezi si: Piciorul tal valg la bebeluși: cauze și tratament | Demamici.ro

Vezi si: Picioarele strâmbe la naștere? Malformația „Picior varus equin”, explicată de un specialist în Ortopedie Pediatrică VIDEO | Demamici.ro