Copilul tau se poarta mai „urat” cand esti tu in preajma? Nu esti singura mama careia i se intampla asta.
Povestea unei mame
Un copil mic si dulce s-a apropiat de mine la sfarsitul unei intalniri religioase.
„Fiica ta este foarte bine crescuta, faci o treaba atat de buna cu ea!”
Zambesc gratios, sperand ca zambetul meu imi ascunde confuzia adanca. Fiica mea? Imi amintesc instant ce s-a intamplat mai devreme in timpul zilei.
De la tipetele nesfarsite pana la alegerile pentru mancarea de pranz (aparent incorecte), la loviturile date atunci cand nu-i dau peria pentru machiaj pe care o vrea cu disperare, la termenele limite si parerile de rau care se aud in toata casa (sper nu si dincolo de peretii casei…).
Comentariile femeii ma fac sa ma simt ca o mincinoasa. Fac o treaba atat de buna cu ea? Eu? Esti sigura?
Pentru ca gresesc fiecare pedeapsa. Si fiecare „pauza”. De fiecare data cand o fac sa zica „te rog” sunt convinsa ca o fac gresit.
Copilul tau se poarta mai „urat” cand esti tu in preajma? Nu esti singura mama careia i se intampla asta
Presiunea de a impiedica copilul sa se transforme intr-o persoana rea poate fi aproape paralizanta uneori.
La aceleasi intalniri, m-am aflat adesea pe punctul de a izbucni in lacrimi. Fiica mea, „foarte bine crescuta” amesteca hartii, refuza sa stea jos, tipa si plange cand nu obtine ce vrea. Nu aud niciun cuvant din ce se zice acolo.
Iar apoi, la cateva minute mai tarziu, un prieten bun o invita sa mearga sa stea cu el pentru cateva minute, iar in camera se face brusc liniste. Nu mi-am dat seama de asta pana cand am inceput sa aud ce se vorbeste in sala, avand o intreaga conversatie fara sa fiu intrerupta. Apoi m-am intrebat: Unde este copilul meu?
M-am uitat spre locul unde statea prietenul meu si mi-am vazut fiica stand cuminte, desenand politicos intr-un caiet. Dupa ce a terminat s-a jucat cu un balsam de buze. Nu mi-a venit sa cred.
Pentru un scurt moment, frustrarea urla in mine. De ce nu poate fi asa cu mine?! Ce fac gresit?
Apoi, am tras adanc o gura de aer in piept.
Am observat felul in care fiica mea asculta cu respect instructiunile prietenului meu, modul in care rasfoia tacticos o carte. Am observat cum alte persoane din incapere o priveau cu drag, apoi imi aruncau o privire prin care parca imi spuneau: „Faceti o treaba atat de buna cu ea!”
Pentru fiecare moment in care ea se comporta cel mai rau cu mine, se revanseaza purtandu-se extrem de bine cu altcineva. Si stii ceva? Mai mult ca sigur fac ceva corect.
