Ana Maria a născut natural gemeni, într-un spital de stat din Danemarca: „aici naști cu moașa. Doctorul intervine la complicații sau cezariana”. Ana Maria este o tanara mamica romanca, stabilita de 6 ani in Danemarca, orasul Viborg. Acolo, in tara nordica, Ana Maria a aflat ca este insarcinata, cu toate ca ea si sotul ei nu planuisera inca sa devina parinti. Vestea a fost cu atat mai surprinzatoare, cu cat, in saptamana 13 de sarcina, Ana a aflat ca purta in burtica nu unul, ci doi copii. Catalin si Claudiu au venit pe lume natural, la 38 de saptamani de sarcina.
Va invitam sa cititi povestea de nastere a Anei Maria, asa cum ne-a impartasit-o chiar ea.
„Ma numesc Ana Maria. Am 28 ani și locuim de aproximativ 6 ani in Danemarca. Aici i-am nascut natural pe gemenii mei Claudiu si Catalin, la Spitalul Regional din Viborg. A fost o sarcina neprogramata. La aflarea vestii, am fost şocati, dar in acelasi timp ne-am si bucurat. La inceput nu am stiut ca sunt doi bebelusi.
Cum am vazut ca testul este pozitiv, am si mers, in aceeasi zi, la medicul de familie care mi-a confirmat sarcina. Aveam 5 saptamani. Mi-a explicat pasii pe care ii aveam de urmat, iar programarile pentru controale mi le trimiteau ei prin e-mail.
La 13 saptamani de sarcina, Ana Maria a aflat ca poarta în burtica gemeni
Primul examen ecografic l-am avut undeva pe la 13 saptamani de sarcina. Tot atunci am primit vestea ca vom avea 2 bebei. În ziua aceea am avut o ecografie mai amanuntita si mi s-a explicat ca voi fi nevoita sa fac contoale lunare.
In aproape fiecare luna aveam intalnire cu moaşa. Am discutat despre cum vreau sa nasc. Eu de la bun inceput am spus ca, daca totul este ok, vreau sa nasc natural. Au trecut saptamanile. La fiecare control totul decurgea foarte bine. La 20 de saptamani de sarcina am aflat ca vom avea 2 baietei. Ne-am bucurat in primul rand ca erau sanatosi si ca totul decurgea foarte bine. Aici (n.r. – in Danemarca) se incearca mereu prima data nasterea naturala.
La ultima intalnire cu moasa, la 37 saptamani, mi s-a spus ca nimeni nu se risca sa lase sa treaca mai multe zile peste termen, adica 38 saptamani si ca daca nu mi se declanseaza de la sine nasterea, mi-o vor provoca ei.
Nastere provocata, la 38 de saptamani de sarcina
A venit ziua internarii, 38 de saptamani si o zi. Era ora 11:00. Eu eram in spital pentru ultimul control si pentru luarea unei decizii. Nu aveam niciun simptom de nastere. Atunci, moasa de serviciu (aici nasti cu moasa. Doctorul intervine doar in cazul in care apar complicatii sau la cezariana) a luat hotararea sa ma interneze si sa imi provoace nasterea.
Mi-a dat sa iau pastile din doua in doua ore. Dupa primele patru pastile nu aveam nimic. Mi-a mai dat una. Cam dupa o ora de la ultima pastila am pierdut dopul gelatinos. Atunci mi-am zis ca voi naste in noaptea aceea. Dupa inca o ora am mers la baie si atunci mi s-a rupt apa. Era deja ora 23:00. A venit moasa si mi-a pus aparatele pentru a-i monitoriza pe bebelusi.
Au inceput direct contractii din minut in minut. Asa am stat vreo patru ore pana cand m-au dus in sala de nasteri si mi-au facut epidurala. In momentul acela nu am mai simtit nimic. Chiar am si adormit putin.
Asa au mai trecut inca opt ore, pana cand a venit momentul nasterii. In permanenta, in aceste opt ore, moasa a stat cu mine. Cand s-a apropiat momentul, au mai venit vreo 5 persoane. Toate erau in jurul meu. Au incercat sa ma ridice in picioare pentru a naste, dar dupa 12 ore de travaliu nu mai aveam putere de stat in picioare.
Am impins de cateva ori si la ora 11:22 a venit primul baiat (Claudiu) avand o greutate de 2870g si 47cm, perfect sanatos. Personalul medical l-a luat la control, iar eu ma pregateam sa nasc al doilea bebe, care la ora 11:46 a venit si el, avand greutatea de 2890g si 48 cm, la fel, perfect sanatos.
Ana Maria a avut bebelusii alaturi din primele clipe dupa nastere
In urma nasterii am avut putina hemoragie, dar s-a rezolvat cu doua injectii in şold. Au urmat cele doua ore in care m-a cusut moasa, fiindca m-am rupt destul de tare, eu stateam intinsa si ea isi facea treaba. Nu simteam nimic pentru ca am primit un anestezic local.
In tot acest timp bebelusii au stat alaturi de mine.
Condiții de cinci stele in Spitalul Regional din Viborg, Danemarca
Dupa toate acestea, am fost mutata in salon impreuna cu bebeii si sotul, care a fost in permanenta cu mine. Am avut salonul propriu, cu tot ce aveam nevoie pentru igiena mea si a bebelusilor. Toate testele care trebuiau facute copiilor au fost facute in salon, in prezenta mea.
Mereu veneau asistentele si ne intrebau daca avem nevoie de ceva. Mancarea mergeam si mi-o luam singura de la sala de mese. Puteam sa iau ce vreau si cat vreau pentru mine, cat si pentru sot.
Am stat trei zile. Eu ma simteam de parca nici nu as fi nascut. In prima zi ma deranjau putin cusaturile, in momentul cand stateam in şezut, in rest absolut nimic. Urcam chiar si scarile pana la sala unde mergeam sa imi iau lapte si sticle sterilizate. In a 3-a zi am plecat acasa cu conditia ca a doua zi sa revenim pentru a fi monitorizat unul dintre baieti fiindca avea icter prelungit. A doua zi ne-am intors pentru a fi consultat baiatul. Din fericire totul era normal si ne-am putut intoarce acasa pentru a ne incepe aceasta noua aventura in viata de familie.
In prima perioada am avut ajutorul mamei mele, a soacrei mele si a sotului, care m-a ajutat mereu atat cat avea timp, el mergand si la serviciu. Totul parca a trecut prea repede si acum baietii mei fac 2 ani si 7 luni, pe 15 decembrie. Sunt foarte energici atat acasa cat si la creşa, unde sunt foarte indragiti de doamna care are grija de ei.
Specific ca nu am platit absolut nimic, doar 150 lei cat m-au costat vitaminele din timpul sarcinii, si am fost tratati ca la un hotel de 5 stele. Daca ar mai aparea un bebe tot natural vreau sa nasc pentru ca mi se pare recuperarea mult mai rapida si mai usoara.
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de experiență în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
