Adenoidita cronică la copii. Infecția sau inflamația țesutului adenoidian se numește adenoidită. Inelul Waldeyer recunoaște și identifică bacteriile sau virusurile care provoacă boala și declanșează procesul de distrugere al acestora. Are rol de apărare al organismului împotrivă infecțiilor în perioada copilăriei și în dezvoltarea sistemului imunitar.
Cuprins:
Ce este adenoidita cronică?
Adenoidita cronică (vegetațiile adenoide sau polipii) reprezintă mărirea sau hipertrofia permanentă a țesutului adenoidian. Se datorează în principal repetatelor episoade de infecție (rinofaringită acută) și unei obstrucții prelungite a foselor nazale cauzată de persistența secrețiilor în spatele foselor nazale (incorecta toaletare a nasului).
Pe lângă fenomenele de rinită, polipii agravează și mai mult obstrucția nazală. Alergia și infecțiile pot cauza mărirea semnificativă a vegetațiilor adenoide. Inflamația cronică a țesutului adenoidian este foarte comună la copii. Rinoadenoidita (inflamația mucoasei nazale și a polipilor) reprezintă cea mai frecventa cauza a obstrucției nazale, conform kidshealth.org.
Adenoidita cronică la copii. Vegetațiile adenoide determină înfundarea de diverse grade a foselor nazale, care poate evolua până la blocarea totală, fară răspuns la tratamentul medicamentos. Ascociat obstrucției nazale se întâlnește scurgerea de mucozități nazale (rinoree) muco-purulente anterior sau posterior. Rinoreea anterioară poate provoaca iritația nărilor și uneori a buzei superioare. Rinoreea posterioară determină iritația faringelui, laringelui și deseori tuse. Polipii mari blochează orificiul prin care urechea comunică cu gatul, determinând suferința urechii.
Diagnostic adenoidita cronică
Copilul cu vegetații adenoide și obstrucție nazală severă (polipi mari) prezintă un aspect tipic, denumit „facies adenoidian”: copil palid, obosit, respiră cu gura deschisă, cu o mimică facială diminuată și cearcăne.
La inspecția nasului: se văd mucoase uscate, eczema orificiului nazal și uneori a buzei superioare, hipertrofia cornetelor nazale, uneori deviație de sept nazal și respirație urat mirositoare.
La inspecția gurii se pot constata: dinți nealiniați, implantați vicios, malocluzie dentară, tartru dentar, palat ogival; frecvent secreții mucoase groase pe peretele posterior faringian și hipertrofia amigdalelor palatine.
La examinarea urechii se poate constata: un timpan retractat, uneori cu lichid în spatele acestuia (otită seroasă), scrie kidshealth.org.
Evaluarea gradului obstrucției nazale și aprecierea evoluției tratamentului medical se pot face printr-o metodă neinvazivă, ușor accesibilă și cu un minim disconfort pentru copil: fibroscopia nazală (examenul cu fibra optică și camera video).
Adenoidita cronică la copii. Tratamentul adenoiditei cronice
Adenoidectomia (scoaterea polipilor) este indicată în: obstrucția nazală cronică, rinofaringitele recurente sau persistente, rinosinuzita recurentă, afectările cronice sau persistente ale trompei tubare sau urechii (otită seroasă cronică), în bronșită cronică, sindromul de apnee în somn, dezvoltarea cranio-facială anormală, în situațiile care nu răspund la tratamentul medicamentos.
În unele cazuri este indicată concomitent cu adenoidectomia incizia timpanului cu sau fără montarea unui tub aerator în timpan și amigdalectomia.
Vezi și: Tusea la copii. Cand e cazul sa te alarmezi. Cauze si tratament | Demamici.ro
