Naștere la Spitalul Municipal Moinești, Bacău. Lavinia și-a născut fetița prin cezariană. Lavinia a adus pe lume, prin cezariană, o fetiță perfect sănătoasă care a primit la naștere nota 10. Originară din Piatra Neamț, mămica a fost nevoită să nască într-un alt spital din cauza condițiilor impuse de pandemie. Experiența nașterii a fost una pozitivă, iar Lavinia are doar cuvinte de laudă cu privire la condițiile din spital și personalul medical din Spitalul Municipal Moinești.
Fără a interveni asupra textului, vă invităm să citiți povestea Laviniei care a născut la Spitalul Municipal Moinești.
„Povestea noastră începe așa: o minune de copil, apărută în pântecul meu exact de ziua copilului, pe 1 Iunie 🙂
Eu am 34 de ani. În momentul în care am rămas însărcinată aveam 33 de ani. Sunt din Piatra-Neamț și pentru o perioadă de timp (luna I- luna a V-a) am fost monitorizată de doctorul meu ginecolog din Piatra-Neamț. Datorită contextului pandemic, a trebuit să-mi direcționez atenția către un alt spital din zona Moldovei și nu regret nicio secundă că am ales Spitalul Municipal Moinești.
Din luna a VI-a de sarcină am fost monitorizată de doamna doctor Svetlana Rotaru-un doctor dedicat meseriei și, înainte de toate, un om minunat.
Sarcina a decurs fără probleme. Am fost o mămică norocoasă încă din primele luni. Nu am avut nici măcar o zi senzație de greață, dureri sau pofte. Nu am luat niciun medicament pe tot parcursul celor 9 luni, în afară de vitaminele recomandate. Spre finalul sarcinii, datorită faptului că luasem puțin mai mult în greutate, mi-a crescut pulsul.
În luna a VII-a de sarcină am aflat că minunea mea avea de 3 ori înfășurat cordonul ombilical în jurul gâtului. În luna a VIII-a era înfășurat de două ori, așa că dorind să evit un rău mai mare am ales un rău mai mic… cezariana. O numesc rău mai mic fiindcă deși pare o operație simplă, nu este… Recuperea este mai grea, există multe restricții înainte și după a face operația.
Să revin la momentul nașterii: cu inima care-mi pulsa tare, atât de tare de o simțeam în urechi, cu lacrimi în ochi și cu o teribilă frică pentru tot ce urma să se întâmple, pe data de 18.02.2021 cu bagajele în mână m-am așezat în fața spitalului pentru triaj.
Totul a decurs ok. Odată intrată în spital am fost primită în sala de urgențe, unde am completat câteva formulare, mi-am schimbat hainele și am urcat la secția de Ginecologie.
Doamna doctor mă aștepta. Sus am mai făcut un set de analize, i-a măsurat minunii bătăile inimii, s-a asigurat că totul decurge perfect.
La ora 9:40 eram în sala de operații. De frică mi-aș fi dorit o anestezie totală, dar domnii doctori m-au sfătuit să o aleg pe cea parțială. Zis și făcut. Îmi amintesc cu drag de domnul doctor anestezist. L-am simțit ca pe un tată, care mi-a fost alături cu vorbe bune. M-a mângâiat pe frunte în timp ce operația decurgea și m-a ajutat sa trec mai ușor peste toată panica momentului.
Îmi amintesc că frica cea mai mare era aparatul ce măsoară tensiunea. Era cel mai mare bau-bau al meu. Dar am trecut peste, fiindcă la ora 10:00 am auzit un plâns puternic. Era minunea mea, locatarul care-și făcuse de 9 luni loc în burtica mea. Prima întrebare a mea a fost: „este totul bine cu ea?” si mi-au răspuns că da!
Mi-au spus că are 3550 grame și 50 cm și fiindcă a țipat când au scos-o are scorul APGAR 10/10. Când am văzut-o și i-am simțit mirosul, mi-am dat seama care fusese sensul meu dintotdeauna .
Naștere la Spitalul Municipal Moinești. Lavinia și-a putut ține fetița cu ea în cameră din a doua zi de spitalizare
După naștere am fost mutată în salon. Minunea mi-am văzut-o mai bine în poze. Doamna doctor i-a făcut câteva poze imediat după naștere. Mi-au adus-o din prima zi, dar doar puțin timp și apoi din a II-a zi în salon cu mine. Salonul era dotat corespunzător. La toaletă se făcea curățenie zilnic, se arunca gunoiul, ne aduceau hârtie igienică.
În salon erau două paturi pentru mame și pătuțuri pentru bebeluși. Fiecare salon avea TV. În fiecare zi doamnele asistente ne ajutau să spălăm micuții, să-i înfășăm(căci toate hainuțele frumoase pe care i le-am adus de acasă au rămas la garderobă-protocolul COVID), eram chemate la masă, dar eu am preferat să consum alimentele aduse de acasă (cezariană – multe restricții alimentare).
Mămica, încurajată și sprijinită să alăpteze, încă din maternitate
Pe perioada internării am făcut furia laptelui. Am avut nevoie de ajutor și îndrumare și l-am primit. Nu am cum să uit o doamna asistentă de vreo 30 și ceva de ani, din Iași, care mi-a fost alături, mi-a arătat pas cu pas ce am de făcut și m-a ajutat sa văd alăptatul ca pe o plăcere, nu ca pe un chin. Vorbele sale au fost (era 2 noaptea) – „când se trezește și ai nevoie de ajutor, mă chemi și vin să te ajut”. „Ai încredere că vei reuși”.
Stând internată de joi până luni am reușit să cunosc căteva cadre medicale de pe secție, și pot spune că din 40 de cadre medicale cu care am interacționat, maxim două au fost puțin mai arogante, dar restul au fost de nota 10.
Felicitări echipei de la Ginecologie, felicitări cadrelor medicale și conducerii spitalului. Se poate și la noi!”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
