Loredana a fost la un pas sa-si piarda baietelul la 40 de saptamani: „5 doctori de la Polizu m-au asigurat ca sunt bine, cand de fapt nu eram!” | Demamici.ro

Loredana a fost la un pas sa-si piarda copilul la 40 de saptamani:

Loredana M. a trecut printr-un chin, la finalul sarcinii, cand a fost la un pas sa-si piarda baietelul. Avea deja 40 de saptamani cand si-a dat seama ca ceva nu este in regula si a mers la Urgente. Medicii de acolo au asigurat-o ca totul este bine, insa lucrurile nu stateau chiar asa.

„Eram programată sa-mi nasc băiețelul pe 24 Decembrie. Asta era data probabilă a nașterii, dar cum am optat pentru naștere naturală, am înțeles ca poate fi cu plus sau minus. Am fost pacienta domnului doctor Robe Florian de la Polizu. M-am dus pe 24, la fix 40 de săptămâni. Nu m-a oprit, având colul foarte puțin deschis, deși scurtat.

Loredana a fost la un pas sa-si piarda copilul la 40 de saptamani: "5 doctori de la Polizu m-au asigurat ca sunt bine, cand de fapt nu eram!" | Demamici.ro

Așteptam semnele nașterii acasă care au și început. Am văzut ca ma ud pe lenjerie, am sunat doctorul care mi-a spus sa stau linistita. Nu am stat. M-am dus la camera de garda, in seara de Craciun. Acolo am întâlnit doctori rezidenți care din păcate n-aveau de-a face cu meseria de doctor.

Se contraziceau între ei dacă am colul sau nu deschis, îmi căutau lichidul amniotic in stomac. Acolo erau cu sonda ecografica. Imi spuneau ca nu se vede o vena a copilului, ca doar celor slabe, nu mie, li se vede și sa stau liniștita.

„Chiar dacă nu are lichid, bebe trăiește, ca nu e peste, știți nu?”, mi-a spus unul dintre ei.

M-au asigurat ca nu am membranele rupte și ca este o hidroree. Am plecat acasa, deși apa se scurgea pe picioare. M-am dus din nou. De data asta am gasit un medic specialist care m-a asigurat ca totul e in regula.

Loredana a fost la un pas sa-si piarda copilul la 40 de saptamani: "5 doctori de la Polizu m-au asigurat ca sunt bine, cand de fapt nu eram!" | Demamici.ro

Mi-a spus ca daca vreau, ei ma internează, dar nu au niciun motiv. Am semnat pentru refuzul internării, spre marea mea rusine. N-aveam de unde sa știu ce avea sa se întâmple. In tot acest timp eu n-am reușit sa dau de doctorul care mi-a urmărit sarcina, doctor al carui consult n-a fost data sa nu i-l onorez cum „se cuvine”.

CONTINUARE