Cezariană la Spitalul Orășenesc Bumbești-Jiu: „Chiar dacă unele mamici cred că cezariana este varianta ușoară, eu nu am simțit asta.” Cititoarea noastră a născut la 38 de săptămâni de sarcină, un băiețel perfect sănătos. Cu toate că nu a avut nicio problemă în timpul sarcinii, a primit recomandarea să i se facă cezariană. Motivul invocat: „sunt destul de micuță si poate nu am forță și îi voi face rău copilului.” Mămica nu a vrut să-și asume niciun risc și a acceptat să treacă printr-o intervenție chirurgicală.
Cuprins:
Cezariană la Spitalul Orășenesc Bumbești-Jiu
„Am decis să vă împărtășesc și eu experiența mea privind nașterea băiețelului meu David. Am văzut că multe femei critică mamele care nasc prin cezariană. Acest lucru este dureros. Toate suntem mame. Indiferent de cum naștem, aducem un suflet pe lume. Trecând prin această experiență, pot să vă zic că cezariana nu e deloc varianta cea mai ușoară de a naște.
În timpul sarcinii, am ales să merg la controalele medicale în Târgu Jiu, la un cabinet privat. Toate controalele și analizele au fost bune. Mă hotărâsem să nasc natural pentru că nu era niciun fel de problemă cu sarcina, însă doamna doctor care îmi făcea controalele mi-a zis că nu are cum să mă asiste în spital și dacă voi naște natural, voi naște cu cine va fi de gardă. Astfel, am hotărât, împreună cu soțul meu, ca atunci când mi se va rupe apa să mă ducă la spitalul de stat din Bumbești-Jiu despre care auzisem ca e ok. În spitalul din Târgu Jiu avusesem experiențe neplăcute în trecut.
Infecție la 38 de săptămâni de sarcină și o recomandare de cezariană
Aveam cam 38 de săptămâni de sarcină și câteva zile. Era o zi de marți și nu mă simțeam prea bine. Credeam că pierd lichid. Am plecat cu soțul meu spre Bumbești-Jiu. Ajunși acolo, doctorul ne-a zis că nu nasc, dar că am o infecție și voi rămâne internată pentru a o trata.
A doua zi, domnul doctorul a discutat cu noi și ne-a sugerat să ne gândim la cezariană deoarece el pleca în concediu, fiind Paștele, și ne-a zis și că sunt destul de micuță si poate nu am forță și îi voi face rău copilului. Acest lucru ne-a speriat și am luat hotărârea să fac așa cum am fost sfătuiți. Tot ce aveam în minte era ca băiețelul meu să fie bine.
Așadar, a doua zi de dimineață am intrat în operație. Anestezia a fost destul de dureroasă și incomodă, fiind făcută în coloană. Operația a decurs bine. Nu am simțit absolut nimic, însă la o oră, două după operație efectul anesteziei a trecut și au început niște dureri insuportabile. Chiar dacă unele mamici cred că cezariana este varianta ușoară, eu nu am simțit asta. Am trecut prin niște dureri foarte mari. Nu m-am putut ridica în picioare cum trebuie zile întregi, vindecarea și recuperarea au durat săptămâni intregi, iar unele activități care includ ridicat de greutăți sau sport nu le-am putut face luni de zile. Mergeam greu, mă ridicam greu. În cazul meu, durerile au fost atât de mari, încât nici bebelușul nu îl puteam ridica în brațe.
De spital și de personalul medical, am fost foarte mulțumită ținând cont că e unitate de stat. Este un spital extrem de curat, iar personalul se comportă exemplar, fără să aștepte să îi dai vreo atenție, așa cum se obișnuiește în alte părți. De spital și personal nu pot spune decât că au fost alegerea potrivită pentru mine. Cât despre naștere, vreau să precizez din nou faptul că cezariana nu e deloc ușoară, iar recuperarea poate fi lungă și anevoioasă.
Acesta este povestea mea și a băiețelului meu David, minunea mea care s-a născut pe 25.04.2019, un copil care mă uimește zilnic și îi mulțumesc lui Dumnezeu că este sănătos.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de experiență în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!