Cand m-am dus la primul control si i-am spus pe scurt „istoria” mea, din prima mi-a spus ca sigur am trombofilie. Mi-a spus sa merg de urgenta la Iasi, la hematolog (in Bacau ,din pacate, nu era atunci medic hematolog si cred ca nici in ziua de azi nu este) sa fac analiza si sa incep de urgenta tratament.
M-am dus si surpriza: trombofilie!!! Am inceput imediat tratament: in fiecare zi, la aceeasi ora, dimineata, la 8, la inceput, am facut injectie in burtica cu clexane de 0,6, si apoi cu fraxiparine, tot de 0,6, pentru ca a fost o perioada cand nu se mai gasea clexane.
Am facut injectii toata sarcina, plus inca 2-3 sapt dupa nastere. Am nascut, prin cezariana, la 36 saptamani. Medicul mi-a recomandat cezariana, pentru ca trebuia sa intrerup injectiile cu 24 ore inainte de nastere si nu m-a lasat sa trec de 37 saptamani, avand in vedere nasterile trecute.
As fi vrut tot natural, dar a spus, ca risc pe barba mea. Mie mi-a fost frica de perioada de recuperare ca nu puteam sa ma misc repede, dar a trecut. Am nascut un flacau de 3kg si 51cm. Cred ca daca duceam sarcina la bun sfarsit, faceam un grasan.
Si primul baiat a avut 3,500 kg si 52 cm la 37 saptamani, iar fata a avut2,800 kg la 37 sapt. Aveam 38 de ani cand l-am nascut pe cel mic. Multi spun ca am avut mult curaj, ca sunt o femeie foarte puternica, dar eu nu privesc asa lucrurile. Imi doream prea mult inca un copil si refuzam sa cred ca nu va fi bine, mai ales ca am avut prima sarcina foarte usoara, totul a fost bine.
Acum sunt o mamica fericita. Am 2 baieti superbi. Deci, viitoarelor mamici, faceti neaparat analiza pentru trombofilie. Cereti sa vi se faca, chiar daca nu vi se recomanda, ca asa e mai bine. Sa nu treceti prin ce am trecut eu sau alte mamici (sigur mai sunt cazuri). Sa nu va speriati, nu este greu. Daca faci tratamentul adecvat, totul va fi ok.
Cand eram in salon, aveam o colega care pierduse si ea copilul, baietel, tot sarcina avansata, tot vreo 37 saptamni avea, dar din alte motive medicale. Incercam sa nu plang in fata ei, sa nu o deprim si mai tare, pentru ca ea statea cam prost cu psihicul. A facut tratament dupa pentru a-si reveni. Am tinut legatura cu ea, inca mai tin. Intre timp, a ramas iar insarcinata si are o fetita mai mica cu cateva luni fata de baiatul meu. Culmea ironiei ,eu am facut un baietel si ea o fetita.
Deci mamici, ma repet, daca suferiti de aceasta afectiune, nu fiti speriate. Cu tratamentul adecvat, va fi totul bine! E foarte important sa fiti linistite, fara stres. Eu am stat acasa, in concediu de risc maternal. Am vrut sa fiu linistita, fara stres, pentru a ma bucura de sarcina si a o duce la bun sfarsit.”
Citeste si:
