E prima zi de naștere a fiicei mele și nu am scris în jurnalul pe care l-am cumpărat de când s-a născut. Aveam în jur de 20 de săptămâni în timpul sarcinii când doctorul mi-a spus că voi avea o fata. De obicei, cuvintele se revarsă din mine.
Dar cuvintele din acest jurnal încep și se termină cu câteva zile înainte de nașterea fiicei mele.
Dar, în decursul unui an de la naștere, nu am putut să mă adun ca să scriu un cuvânt. (…)
În cele din urmă am puterea să vorbesc despre nașterea mea traumatizantă
Acum un an, aproape că am murit și nu știu cum să scriu asta într-o carte pentru copii.
Nașterea ei putea fi descrisă ca fiind tot ceea ce am sperat și am muncit. A fost opusul nasterii fiului meu unde s-a îndepărtat manual placenta.
De data aceasta, am avut cea mai bună echipă imaginabilă: moașă și asistente medicale. Am fost într-o cameră râvnită într-un centru de nașteri al unui spital din New York City.
Aveam piscina de naștere, lumini ambientale, piese de hipnoză în căștile mele și tot timpul de care aveam nevoie. Mai aveam și OR, la doar câteva etaje distanță. De aceea vă scriu cuvintele astea azi.
5% dintre femei prezintă hemoragie postpartum (clasificată ca mai mult de 0,5 litri de sânge pentru o livrare vaginală și mai mult de 1 litru de sânge pentru cezariană).
Hemoragia severă este atunci când pierdeți mai mult decât ar trebui și este cauza principală a deceselor materne la nivel mondial.
În cazul meu sever, am pierdut mai mult de 2 litri de sânge după a doua etapă a travaliului – nașterea bebelușului – și în timpul îndepărtării manuale a placentei mele (din nou).
O persoana medie are 4,5-5,5 litri de sânge în corp. O astfel de pierdere rapidă de sânge înseamnă că tensiunea arterială scade și că pierzi conștiința. În cazul meu, a scăzut la cea mai mică normă pe care moașa mea o văzuse vreodată la cineva.
Dintr-o dată, se vorbea doar despre numere, întrebări și mașinării. Tot ce am vrut a fost să-mi văd copilul. Au fost transfuzii, fluide și numere mai multe. „Ești atât de norocoasă, știi”, au spus ei. „În orice alt moment …” „Ne-ați speriat.”, „Nici măcar nu te mai gândi la nimic, bine?”
Eram furioasă. Permiteți-mi să vă spun că nu există nimic stabil pentru o femeie care nu-și poate vedea copilul.
Sunt îndurerată că acest lucru se întâmplă în întreaga lume în fiecare zi. Zilnic, aproximativ 830 de femei din întreaga lume mor din cauza complicațiilor legate de naștere, dintre care 35% pot fi atribuite hemoragiei postpartum.
Nu pot dona sânge încă. Nu pot schimba faptul că este o problemă atât de mare în întreaga lume, dar după un an după ce m-am regăsit, mă simt gata să fac ceva. Chiar dacă primul pas este să vorbesc despre asta.
