Confesiune de tata, despre paternitate.
E minunat sa fii tata. Pentru mine, viata de tata a fost uimitoare pana acum.
Credeam ca am trait cea mai mare fericire in ziua in care femeia pe care o iubeam s-a casatorit cu mine, insa aveam sa descopar un sentiment si mai puternic in ziua in care femeia pe care o iubeam a adus pe lume copilul nostru.
Insa hai sa ne intoarcem putin cu picioarele pe pamant.
Da, e greu sa fii parinte. Nu e o surpriza pentru nimeni.
Indiferent ca e vorba de maternitate sau paternitate. Nimeni nu o sa te scuteasca de schimbatul scutecelor mirositoare si nimeni nu are puterea sa il faca pe copil sa doarma cate o noapte intreaga, odata cu tine.
Insa, exista unele lucruri, la fel de dificile, pe care doar tatii le traiesc pe pielea lor. Si de cele mai multe ori acestea au legatura cu societatea in care noi traim.
Tatii ar trebuie sa fie mult mai implicati in cresterea copilului
La origini, barbatii erau cei care asigurau traiul familiei. Plecau dimineata, se intorceau seara, iar mama era cea care se ocupa indeaproape de cresterea copilului. Uneori, ajutata si de alte femei din familie.
Multi barbati isi doresc sa se implice mai mult in interactiunea cu copilul, sa traiasca cu adevarat experienta de paternitate, insa se izbesc de un zid.
Cred ca barbatii ar trebui sa fie mai implicati, sa isi tina bebelusii in brate, sa le citeasca copiilor inainte de culcare.
Tot mai multe studii arata ca familiile in care tatal este implicat in interactiunea cu copilul sunt mai unite, iar copilul are sanse mult mai mari sa devina un adult fericit.
Vezi si: Un tata nu e babysitter sau „ajutor”. Tatal e parinte | Demamici.ro
Paternitate: Nu vreau sa ma felicitati, atunci cand ma vedeti cu fiica mea in parc
Viata de paternitate pare sa fie uneori confundata cu o corvoada. Cel putin, din perspectiva unor femei.
Cand ies in parc cu fetita mea nu vreau nici priviri de admiratie, si nici remarci precum: „Ah, cineva face pe-a bona astazi”.
Nu sunt bona. Este copilul meu, iar timpul petrecut impreuna in parc se numeste parenting, nu babysitting.
Atunci cand pregatesc cina pentru fetita mea, nu vreau sa fiu laudat: „Esti sunt sot uimitor si un tata minunat”.
Fac asta pentru ca face parte din responsabilitatea mea fata de familie. Atunci cand sotia mea gateste nimeni nu o va complimenta pentru ca a facut acest efort.
Toata lumea se asteapta ca femeia sa fie cea care pregateste mancarea. Ceea ce e sexist si un pic cam nedrept.
Cand fac mici treburi domestice impreuna cu fetita mea, nu vreau nici atunci sa fiu felicitat.
Sa fac cumparaturi nu este deloc neobisnuit pentru mine. O fac mereu, saptamanal.
Asa ca va rog, dragi mame si femei, renuntati la orice fel de prejudecata legata de paternitate.
Apreciem complimentele, insa ele nu ne magulesc. Ele sunt spuse intr-un mod in care ni se aminteste ca nimeni nu se asteapta sa ne vada ca facem astfel de lucruri, pe care in mod normal o mama le face cu succes.
Insa inainte de a face astfel de remarci, gandeste-te putin daca ai spune acelasi lucru unei mame. Iar daca propria experienta din casnicia ta te-a facut sa ai o astfel de atitudine fata de barbati, adu-ti aminte ca suntem cu totii diferiti.
Iar multi barbati se comporta ca atare, doar pentru ca simt ca nu li se da nicio sansa in a experimenta cu adevarat notiunea de paternitate.
