Gabriela din Suceava a născut cel de-al doilea copil acasă: „Mi-am dat seama că nu mai am ce face, decât să-l ajut să iasă!” O tânără mămică din Liteni, județul Suceava, ne-a povestit cum au decurs cele două nașteri naturale.
În 2019, fetița a venit pe lume după un travaliu extrem de scurt, la câteva minute după ce mămica a ajuns la spital. La doi ani distanță, Gabriela a născut din nou natural, însă de data aceasta, chiar acasă. Până și membrii echipajului din Ambulanță au rămas surprinși când au ajuns la fața locului. Din fericire nașterea a decurs bine, iar Gabriela a dat dovadă de prezență de spirit și mult curaj. Astăzi, tânăra este mămica a doi copilași superbi.
Gabriela din Suceava a născut cel de-al doilea copil acasă: „Mi-am dat seama că nu mai am ce face, decât să-l ajut să iasă!”
Fără a interveni asupra textului, vă invităm să citiți povestea Gabrielei care a născut la Spitalul Județean „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava.
„Bună, mă numesc Gabriela, am 22 de ani și sunt din orașul Liteni. Cei doi nou-născuți ai mei au fost îngrijiți la Spitalul Județean „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava.
Într-o zi de septembrie (2019) m-am trezit la ora 09:30 dimineața constatând că „mi s-a rupt apa”. Nu aveam pic de durere și nici contracții. Sarcina avea 38 de săptămâni și 3 zile. Am sunat la 112. Salvarea a venit în maximum 30 de minute. Între timp, m-am aranjat, m-am machiat și m-am amuzat de soțul meu care era într-o panică nebună.
Când am ajuns la spital aveam deja dilatație de 9 cm. Abia atunci am început să simt contracțiile, însă durerile erau mici, suportabile. Am simțit o presiune în pelvis și îmi venea să împing.
Am fost dusă în sala de nașteri. Am urcat pe masă și în 2-3 minute am și născut o fetiță de 2660 grame și 46 centimetri, perfect sănătoasă. Imediat am fost pe picioarele mele, bucurându-mă de minunea mea. Am stat doar 2 zile în spital, iar în cea de-a 3-a am fost externată.
Gabriela și-a născut cel de-al doilea copil acasă, singură: „Mi-am dat seama că nu mai aveam ce face, decât să-l ajut să iasă!”
Cea de a 2-a naștere a fost tot naturală, însă de această dată nu am apucat să ajung la spital. Mi-am născut băiețelul acasă, singură.
Pe data de 21 iulie 2021, însărcinată în 39 de săptămâni, m-am trezit din somn la ora 05:10 din cauză că simțeam nevoia să merg la toaletă. Atunci am realizat că mi s-a „rupt apa” și am sunat la Ambulanță. Am trezit-o pe sora mea (deoarece eram doar eu cu ea și fetita de 2 ani acasă, soțul fiind plecat la muncă în străinătate) și i-am zis să iasă în stradă pentru a aștepta Salvarea.
Au început mici dureri, ca la menstruație. Dintr-o dată am simțit o durere de spate puternică, așa că m-am așezat pe pat unde am simțit cum bebelușul se împingea spre ieșire. Atunci mi-am dat seama că nu mai am ce face, decât să-l ajut să iasă.
Am împins. A ieșit capul și m-am speriat căci nu zicea nimic, așa că am mai împins o dată și a ieșit cu totul. Eram speriată. Născusem un băiețel de una singură și ambulanța nu mai ajungea. Am sunat la 112 la 05:20 și la 05:45 am născut.
L-am învelit repede într-un prosop și l-am ținut la pieptul meu până a venit Salvarea. Salvarea a ajuns la 15 minute după ce am născut. Erau 2 bărbați. Se vedea pe fețele lor că erau șocați de cele întâmplate.
Au tăiat cordonul și mi-au pus repede o perfuzie deoarece aveam tensiunea foarte mică. M-au ajutat să mă ridic și să mă schimb și am pornit spre spital. Pe tot parcursul drumului am ținut băiatul la piept și nu-mi venea să cred că am fost în stare să fac așa ceva.
Ajunsă la spital, toate cadrele medicale erau uimite și mă felicitau pentru curajul avut. M-au dus sus pentru a mă curăța și pentru a-mi scoate placenta care nu ieșise încă. Am dat peste o moașă foarte dură care răspundea urât la tot ce o întrebam și mă curăța fără pic de milă.
Nu m-au durut travaliul și nașterea cum m-a durut când m-a curățat doamna respectivă. Ajunsă în salon am aflat că am născut un băiat sănătos de 3070 grame și 48 centimetri. Eram așa fericită că am putut să o fac și pe asta și că am fost amândoi bine. Am sperat că voi merge acasă a 3-a zi, dar am fost nevoiți să mai stăm câteva zile în spital.
Cel mic a avut o infecție neonatală. Am aflat că avea neutrofilele, CRP-ul, procalcitonina crescute așa că s-a inițiat antibioterapie (5 zile). Am stat 7 zile în spital, unde am întâlnit niște oameni extraordinari, niște asistente foarte drăguțe si deschise.
Am plecat acasă cu un bebe sănătos de 2900 grame, foarte mâncăcios, și fericită că urma să-mi revăd fetița de 2 anișori. Sunt fericită și mândră că am putut trece printr-o astfel de experiență unică. Când îmi amintesc acele momente, nici mie nu-mi vine să cred că mi-am găsit curajul pentru a trece prin ele. Mamele sunt într-adevăr niște eroine și sunt în stare de orice pentru binele copilașilor lor.”
Fiecare experiență a nașterii este unică. Ea este relatată așa cum a fost percepută de mămica în cauză. Dacă sunt cititoare care au avut parte de o altfel de experiență în aceeași unitate medicală (sau alta), le invităm să își împărtășească poveștile.
Dacă doriți să vă împărtășiți povestea nașterii, sub toate aspectele, fie ele pozitive sau negative, ne puteți scrie pe adresa de e-mail demamici@gmail.com sau pe pagina de Facebook De mamici.
Tot aici puteți atașa și fotografii pe care doriți să le faceți publice. Nu există limită de cuvinte. Ne rezervăm dreptul de a selecta poveștile care urmează să fie publicate. Prin împărtășirea poveștii și publicarea ei, vă asumați veridicitatea celor relatate!
