Ce se întâmplă în creierul copiilor când le citim povești seara? Creierul copiilor se dezvoltă cel mai tare în primii cinci ani de viață. Din acest motiv, copiii care au parte de cât mai multe experiențe și jocuri care să le stimuleze gândirea, vor avea un avantaj enorm atunci când vor ajunge la școală.
Părinții sunt cei care stabilesc în primii ani de viață la ce tip de informație sau activitate sunt expuși cei mici, așa că mare atenție!
Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, copiii cărora li se citesc în mod frecvent povești și nu au acces la ecranele televizoarelor sau telefoanelor mobile în primii cinci ani de viață, vor înregistra o dezvoltare mult mai armonioasă.
La studiul desfășurat de cercetătorii de la Spitalul de pediatrie din Cincinnati au participat 47 de copii sănătoşi, cu vârste cuprinse între trei şi cinci ani, care nu mergeau la grădiniţă.
Creierul copiilor în primii ani de viață
„La naștere, numărul neuronilor este cel mai mare comparativ cu restul vieţii, iar, în funcţie de stimuli – comunicare, iubire, îmbrăţişare, plimbat, citit -, conexiunile între neuroni sunt întărite”, spune medicul John Hutton, unul dintre autorii studiului.
Ceea ce se întâmplă în primii ani de viață în creierul copiilor este decisiv pentru dezvoltarea ulterioară.
Materia cenuşie din creier conţine majoritatea celulelor care comandă corpului ce să facă. Substanţa albă este ţesutul cu aspect albicios ce face parte din sistemul nervos central (măduva spinării şi encefal) şi conţine axonii.
Sustanţa albă este extrem de importantă deoarece asigură influxul nervos de la un centru nervos la altul sau între un centru nervos şi un nerv.
Creşterea nivelului de substanţă albă din creierul copiilor şi organizarea acesteia sunt extrem de importante pentru capacitatea creierului de a comunica cu restul organismului, mărind capacitatea de a învăţa şi asigurând o bună funcţionalitate.
Cercetătorii au observat că în cazul copiilor care erau expuși la ecrane mai mult de o oră pe zi, zonele responsabile de învăţare în materia albă erau subdezvoltate şi mai puţin organizate.
Copiii care aveau acces la ecrane mai mult de o oră zilnic au avut rezultate mai proaste la testele cognitive.
Privitul aproape hipnotic în fața unui ecran afectează multe dintre activitățile copilului, de la modul în care se joacă cu jucăriile și până la folosirea imaginației.
John Hutton le mai sugerează părinților să nu piardă timp căutând „cartea perfectă”, ci să le citească pur și simplu copiilor. Accentul cade mai puțin pe povestea în sine, fiind mai degrabă important cititul în mod regulat.
