Odată cu venirea toamnei și a iernii, părinții trebuie să acorde o atenție mai mare aportului de vitamina D al celor mici. Zilele mai scurte, expunerea redusă la soare și schimbările din alimentație pot influența cantitatea de vitamină D pe care organismul copilului o produce sau o primește din hrană.
Cuprins:
Acest nutrient are un rol esențial în dezvoltarea sistemului osos, în absorbția calciului și a fosforului și în menținerea sănătății musculare. În primii ani de viață, un aport insuficient poate avea consecințe importante, cea mai cunoscută fiind rahitismul.
Deși vitamina D este asociată frecvent cu lunile de iarnă, necesarul copiilor nu trebuie ignorat nici în restul anului. Bebelușii, în special, au nevoie de o atenție deosebită, deoarece laptele matern nu conține, în mod obișnuit, suficientă vitamina D pentru a acoperi singur necesarul zilnic.
Iată ce trebuie să știe părinții despre importanța vitaminei D, sursele naturale, suplimentele recomandate și riscurile administrării unei cantități prea mari.
Vitamina D este un nutrient esențial pentru organism, având un rol important în dezvoltarea și menținerea sănătății oaselor.
Una dintre principalele sale funcții este facilitarea absorbției calciului și fosforului la nivel intestinal. Aceste minerale sunt indispensabile pentru formarea și mineralizarea normală a oaselor și a dinților.
În perioada copilăriei, când organismul se dezvoltă rapid, un aport adecvat de vitamina D contribuie la creșterea armonioasă și la prevenirea rahitismului.
De asemenea, vitamina D participă la funcționarea normală a mușchilor și are roluri importante în reglarea activității sistemului imunitar.
Deficitul sever poate determina probleme serioase, inclusiv deformări osoase, slăbiciune musculară și scăderea concentrației calciului din sânge. În anumite situații, hipocalcemia poate provoca inclusiv convulsii.
Organismul produce vitamina D la nivelul pielii atunci când aceasta este expusă la radiațiile ultraviolete B (UVB).
În lunile de toamnă și iarnă, intensitatea radiației UVB scade, iar sinteza vitaminei D poate deveni insuficientă. Situația este influențată și de timpul petrecut în aer liber, de gradul de poluare, de pigmentarea pielii și de alți factori individuali.
În plus, alimentația nu reușește întotdeauna să asigure cantitatea necesară.
Printre cele mai importante surse alimentare de vitamina D se numără:
În cazul bebelușilor, diversificarea alimentației nu rezolvă automat problema aportului insuficient. De aceea, suplimentarea poate fi necesară încă din primele zile de viață, conform recomandărilor medicului.
Una dintre cele mai frecvente întrebări ale proaspeților părinți este dacă un bebeluș hrănit exclusiv la sân are nevoie de suplimente cu vitamina D.
Răspunsul este că laptele matern, deși reprezintă alimentul ideal pentru sugar, nu furnizează de regulă suficientă vitamina D pentru a acoperi necesarul zilnic.
Acesta este motivul pentru care recomandările pediatrice internaționale prevăd suplimentarea sugarilor alăptați, în general cu 400 UI de vitamina D pe zi, începând din primele zile după naștere.
Și bebelușii hrăniți mixt pot avea nevoie de suplimentare, în funcție de cantitatea de formulă consumată și de concentrația de vitamina D din aceasta.
În cazul copiilor alimentați exclusiv cu formulă, medicul trebuie să țină cont de aportul total din laptele praf. Unele formule sunt deja îmbogățite cu vitamina D, iar necesitatea suplimentării suplimentare depinde de cantitatea consumată și de recomandările aplicabile.
Părinții nu ar trebui să întrerupă sau să modifice administrarea picăturilor fără să discute în prealabil cu pediatrul.
Necesarul de vitamina D diferă în funcție de vârstă, alimentație și particularitățile fiecărui copil.
În România, ghidurile medicale și recomandările nutriționale oferă repere pentru aportul zilnic, însă doza de supliment trebuie stabilită în funcție de situația individuală.
Ca repere generale de aport zilnic:
Este importantă diferența dintre necesarul zilnic total și cantitatea care trebuie administrată sub formă de supliment. Vitamina D poate proveni atât din alimentație, cât și din suplimente.
În cazul copiilor mai mari de un an, medicul va evalua alimentația, expunerea la soare și factorii individuali de risc înainte de a recomanda suplimentarea.
Copiii cu prematuritate, afecțiuni digestive care afectează absorbția nutrienților, obezitate sau anumite boli cronice pot avea nevoie de o abordare diferită.
Deficitul de vitamina D nu provoacă întotdeauna simptome evidente la început. Din acest motiv, părinții nu ar trebui să aștepte apariția unor manifestări pentru a discuta cu medicul despre prevenție.
Atunci când deficitul devine important, pot apărea:
Rahitismul este una dintre cele mai cunoscute consecințe ale deficitului sever de vitamina D în copilărie.
Această afecțiune afectează mineralizarea oaselor aflate în creștere și poate determina deformări ale membrelor, modificări ale cutiei toracice și alte probleme ale sistemului osos.
Dacă părinții observă modificări neobișnuite în dezvoltarea copilului, este important să solicite un consult pediatric.
Vitamina D participă la funcționarea normală a sistemului imunitar, însă acest lucru nu înseamnă că administrarea suplimentelor îl ferește pe copil de răceli, gripă sau alte infecții virale.
Un aport adecvat este important pentru sănătatea generală, dar suplimentele nu trebuie considerate un tratament pentru infecțiile respiratorii și nici o metodă sigură de prevenire a acestora.
De asemenea, nu există suficiente dovezi pentru a recomanda doze mari de vitamina D cu scopul de a preveni toate îmbolnăvirile din sezonul rece.
Părinții trebuie să respecte dozele recomandate și să nu administreze suplimente în cantități mai mari doar din dorința de a proteja copilul de virusurile care circulă în colectivități.
Deși este esențială pentru dezvoltarea copilului, vitamina D trebuie administrată cu atenție.
Fiind o vitamină liposolubilă, aceasta se poate acumula în organism. Administrarea unor cantități excesive, în special pe perioade îndelungate, poate determina hipervitaminoză D și creșterea nivelului de calciu din sânge.
Printre manifestările posibile se numără:
Un risc important apare atunci când părinții schimbă preparatul fără să verifice concentrația. Numărul de picături nu este același pentru toate produsele, iar concentrația de vitamina D poate varia considerabil.
De aceea, trebuie verificată întotdeauna cantitatea de unități internaționale (UI) conținută într-o picătură sau într-o doză de produs.
Nu combina mai multe suplimente care conțin vitamina D fără recomandarea medicului.
Nu toți copiii sănătoși au nevoie de analize de sânge pentru determinarea vitaminei D.
Potrivit ghidului Ministerului Sănătății din România privind evaluarea și tratamentul deficitului de vitamina D, testarea nu este recomandată de rutină tuturor copiilor sănătoși.
Analiza utilizată pentru evaluarea rezervelor de vitamina D este 25-OH vitamina D (25-hidroxivitamina D).
Aceasta poate fi recomandată în cazul copiilor care prezintă factori de risc, anumite afecțiuni cronice, semne sugestive de rahitism sau alte manifestări care ridică suspiciunea unui deficit.
În funcție de rezultate și de starea copilului, medicul poate recomanda modificarea dozei, administrarea unui tratament sau monitorizarea ulterioară.
Părinții nu ar trebui să solicite automat analize sau să administreze doze terapeutice fără indicație medicală.
Pe lângă suplimentele recomandate de medic, alimentația echilibrată poate contribui la asigurarea necesarului de vitamina D.
Peștele gras, gălbenușul de ou și alimentele fortificate sunt surse utile, în funcție de vârsta copilului și de etapa diversificării.
Plimbările în aer liber sunt importante pentru sănătatea fizică și emoțională a celor mici, însă expunerea la soare trebuie făcută în siguranță. Nu este recomandată expunerea neprotejată a bebelușilor la soare cu scopul de a obține o anumită cantitate de vitamina D.
În lunile reci, când radiațiile UVB sunt mai reduse, alimentația și suplimentarea indicată medical devin cu atât mai importante.
Vitamina D nu trebuie privită doar ca un supliment administrat în sezonul rece, ci ca un nutrient esențial pentru dezvoltarea copilului. Respectarea recomandărilor pediatrului, verificarea atentă a concentrației produselor și evitarea supradozării sunt cele mai importante măsuri prin care părinții pot contribui la sănătatea celor mici.
foto: pixabay
Ziua de 8 noiembrie este una specială pentru familiile care au copii ce poartă numele…
Multe femei observă că abdomenul nu revine la forma de dinaintea sarcinii, chiar și după…
Femeile însărcinate care lucrează în condiții ce le pot pune în pericol sănătatea sau pot…
Dragostea unui părinte nu se măsoară în legături de sânge, iar unele dintre cele mai…
Prima răceală a bebelușului este unul dintre momentele care îi îngrijorează cel mai mult pe…
Viitoarele mame care urmează să nască în 2027 trebuie să cunoască din timp drepturile de…