De ce unele femei rămân cu burta după naștere, chiar dacă slăbesc și fac sport. Ce este diastaza abdominală și cum poate fi tratată ne spune Andreea Bănică | Demamici.ro

Multe femei observă că abdomenul nu revine la forma de dinaintea sarcinii, chiar și după ce reușesc să scape de kilogramele acumulate în timpul celor nouă luni. Uneori, explicația nu ține de alimentație sau de lipsa sportului, ci de o problemă medicală numită diastază abdominală. Afecțiunea apare frecvent în timpul sarcinii și poate persista după naștere, provocând modificări vizibile ale abdomenului și, în anumite cazuri, disconfort fizic.

Cântăreața Andreea Bănică a vorbit în trecut despre experiența sa cu diastaza abdominală. Artista a povestit că, deși făcea sport, avea grijă la alimentație și încerca să își mențină silueta, abdomenul continua să prezinte o umflătură în partea inferioară.

În urma unui consult medical și a unei ecografii de părți moi, aceasta a aflat că are o formă ușoară de diastază. Mărturisirea sa a readus în atenție o problemă despre care multe femei nu știu suficient, deși poate apărea după una sau mai multe sarcini.

Ce este diastaza abdominală și de ce apare după sarcină

Diastaza abdominală, cunoscută medical sub denumirea de diastasis recti, reprezintă separarea celor doi mușchi drepți abdominali, situați de o parte și de alta a liniei mediane a abdomenului.

Acești mușchi sunt uniți printr-un țesut conjunctiv numit linia albă. În timpul sarcinii, pe măsură ce uterul și bebelușul cresc, țesuturile abdominale sunt supuse unei întinderi importante. Linia albă se poate lărgi și subția, iar distanța dintre cei doi mușchi abdominali crește.

O anumită separare este firească în timpul sarcinii. Problema apare atunci când distanța rămâne mărită după naștere și este însoțită de modificări funcționale sau estetice care o deranjează pe mamă.

Potrivit recomandărilor European Hernia Society, diastaza abdominală este definită printr-o distanță mai mare de 2 centimetri între mușchii drepți abdominali.

Afecțiunea nu este provocată exclusiv de kilogramele acumulate în sarcină și nu înseamnă că femeia nu a făcut suficient sport pentru a-și recupera silueta.

Cum îți dai seama că ai diastază abdominală. Semnele pe care nu trebuie să le ignori

Unul dintre cele mai vizibile semne este abdomenul care continuă să pară proeminent chiar și după ce femeia a născut și a revenit la o greutate apropiată de cea anterioară sarcinii.

Există însă și alte manifestări care pot indica această problemă.

Printre cele mai frecvente se numără:

• O umflătură sau o proeminență pe linia mediană a abdomenului, mai ales când femeia se ridică din pat sau încordează musculatura.
• Aspectul de abdomen încărcat sau bombat, în special în zona ombilicului.
• O senzație de slăbiciune a musculaturii abdominale.
• Dificultăți în activitățile care presupun ridicarea sau susținerea greutăților.
• Disconfort în zona lombară sau dureri de spate.
• Probleme de control al presiunii abdominale în timpul efortului.

Unele femei nu prezintă dureri sau alte simptome importante și descoperă diastaza doar în momentul în care observă că abdomenul nu se modifică așa cum se așteptau după naștere.

Este important de reținut că un abdomen proeminent nu înseamnă automat diastază. Există și alte cauze posibile, inclusiv herniile abdominale, motiv pentru care evaluarea medicală este importantă.

De ce apare diastaza și cine are un risc mai mare

Sarcina reprezintă unul dintre principalii factori favorizanți, însă nu toate femeile dezvoltă aceeași formă de separare a mușchilor abdominali.

Riscul poate fi influențat de mai mulți factori:

Sarcina multiplă: femeile care au gemeni sau tripleți pot avea o întindere mai accentuată a peretelui abdominal.

Sarcinile repetate: după mai multe sarcini, țesuturile abdominale pot fi supuse unor perioade repetate de întindere.

Bebelușii cu greutate mai mare: dezvoltarea unui făt cu dimensiuni mai mari poate contribui la creșterea presiunii asupra peretelui abdominal.

Vârsta maternă: unele studii au identificat o asociere între vârsta maternă mai înaintată și riscul de diastază.

Predispoziția individuală: particularitățile țesutului conjunctiv și ale musculaturii pot influența modul în care abdomenul se adaptează la sarcină.

Diastaza poate apărea atât după nașterea naturală, cât și după cezariană. Modul în care a avut loc nașterea nu reprezintă o garanție că femeia va fi ferită de această problemă.

Cum se diagnostichează diastaza abdominală

Diagnosticul trebuie stabilit de un specialist, în urma examinării abdomenului și a evaluării musculaturii.

Medicul poate verifica distanța dintre cei doi mușchi abdominali în diferite poziții și în timpul anumitor mișcări.

În unele cazuri, este recomandată ecografia de părți moi, care permite măsurarea mai precisă a distanței dintre mușchi și poate ajuta la diferențierea diastazei de alte probleme, precum hernia abdominală.

Evaluarea poate fi realizată de un medic de recuperare medicală, chirurg sau alt specialist cu experiență în această afecțiune.

Nu este recomandat ca femeile să își stabilească singure diagnosticul doar prin numărul de degete care încap între mușchii abdominali. Această metodă poate oferi un indiciu, dar nu înlocuiește examinarea medicală.

Se poate vindeca diastaza abdominală fără operație?

Da. În multe situații, abordarea inițială este una conservatoare, bazată pe recuperare medicală și exerciții adaptate.

După naștere, corpul are nevoie de timp pentru a se recupera. În primele săptămâni, separarea mușchilor abdominali se poate reduce în mod natural, pe măsură ce țesuturile își recapătă treptat o parte din tensiune.

Dacă problema persistă, fizioterapia poate contribui la îmbunătățirea funcției musculaturii abdominale și a controlului presiunii intraabdominale.

Un program de recuperare poate include:

• Exerciții pentru musculatura abdominală profundă.
• Tehnici de respirație și coordonare a mișcărilor.
• Exerciții pentru musculatura planșeului pelvin.
• Reeducarea posturii și a modului de ridicare a greutăților.
• Revenirea progresivă la activitățile fizice obișnuite.

Programul trebuie adaptat fiecărei femei, în funcție de severitatea diastazei, perioada trecută de la naștere și eventualele simptome asociate.

Cercetările publicate în ultimii ani sugerează că exercițiile structurate pot contribui la reducerea distanței dintre mușchi și la îmbunătățirea recuperării. Totuși, rezultatele studiilor nu sunt uniforme, iar dovezile privind eficiența anumitor programe sunt încă limitate.

Nu există un set universal de exerciții care să garanteze închiderea completă a diastazei.

Ce exerciții trebuie evitate dacă ai diastază abdominală

Femeile care suspectează că au diastază nu ar trebui să înceapă antrenamente abdominale intense fără o evaluare prealabilă.

Anumite mișcări pot crește presiunea intraabdominală și pot accentua bombarea peretelui abdominal atunci când musculatura nu reușește să gestioneze corect efortul.

Printre exercițiile care pot necesita modificări sau amânare se numără:

• Abdomenele clasice, realizate prin ridicarea trunchiului.
• Ridicările simultane ale picioarelor din poziția culcat.
• Plank-ul, dacă provoacă bombarea abdomenului sau disconfort.
• Exercițiile cu greutăți mari, fără control adecvat al respirației.
• Mișcările care provoacă presiune excesivă în zona abdominală.

Aceste exerciții nu sunt interzise definitiv tuturor femeilor cu diastază. Unele pot fi reintroduse progresiv, atunci când musculatura este pregătită și exercițiile sunt executate corect, sub îndrumarea unui specialist.

Când este necesară operația pentru diastaza abdominală

În cazurile în care diastaza este importantă, provoacă simptome persistente sau afectează semnificativ calitatea vieții, medicul poate lua în calcul tratamentul chirurgical.

Intervenția presupune, în general, apropierea și repararea țesuturilor care mențin separația mușchilor abdominali. Uneori, procedura poate fi asociată cu abdominoplastia, însă cele două intervenții nu sunt sinonime.

Operația nu este necesară în toate cazurile și nu reprezintă prima soluție pentru o diastază ușoară.

Decizia se ia individual, după evaluarea pacientului, a simptomelor, a rezultatelor recuperării și a eventualelor probleme asociate, cum ar fi o hernie.

Femeile care își doresc o altă sarcină ar trebui să discute acest aspect cu chirurgul înainte de a lua o decizie privind intervenția.

Când trebuie să mergi la medic

Dacă observi o umflătură persistentă pe mijlocul abdomenului, o slăbiciune musculară accentuată sau dureri care nu dispar, este recomandat să ceri o evaluare medicală.

O atenție specială trebuie acordată unei proeminențe care devine brusc dureroasă, tare sau nu mai poate fi împinsă înapoi. Dacă apar și greață, vărsături ori dureri abdominale intense, este necesară evaluarea medicală de urgență, deoarece poate fi vorba despre o hernie complicată.

Nu trebuie ignorate nici simptomele precum incontinența urinară, senzația de presiune pelvină sau durerile lombare persistente, care pot necesita o evaluare suplimentară a musculaturii abdominale și a planșeului pelvin.

Diastaza abdominală nu este doar o problemă estetică

Pentru multe femei, schimbările corpului după naștere pot deveni o sursă de nemulțumire și frustrare. Unele ajung să reducă alimentația sau să intensifice antrenamentele, fără să înțeleagă de ce abdomenul continuă să aibă un aspect diferit.

Diastaza abdominală arată însă că recuperarea după sarcină nu se rezumă la pierderea kilogramelor acumulate.

Este important ca mamele să nu se învinovățească pentru felul în care arată corpul lor după naștere și să nu încerce să rezolve singure o problemă care necesită evaluare medicală.

Cu un diagnostic corect și un program de recuperare adaptat, multe femei își pot îmbunătăți funcția musculaturii abdominale și confortul în activitățile zilnice.

foto: social media