Recuperarea dupa nastere este grea. De ce nicio mama nu vorbeste despre asta | Demamici.ro

Recuperarea dupa nastere este grea. De ce nicio mama nu spune asta. Recuperarea dupa nastere. Sau mai bine spus, partea despre care nimeni nu prea vorbeste. Nu, nu ma refer la simptomele de anxietate postnatala. Ma refer la acele momente, minute, ore imediat dupa nastere.

Un moment presarat cu lacrimi de fericire, celebrare a noii vieti si magie pura. Totodata, un moment din care nu lipsesc lacrimile de durere. Pentru ca da, te doare fizic tot.

Te doare si cand mergi la baie.
Te doare cand incerci sa faci cativa pasi.
Te doare pentru ca inca simti ca ai contractii, desi au trecut cateva ore bune de cand copilul a iesit afara.

Recuperarea dupa nastere. De ce ascund mamicile aceasta durere

Uneori, simti ca trebuie sa iti ascunzi suferinta. Nu vrei ca oamenii sa creada ca esti nerecunoscatoare si ca iti plangi de mila. La urma urmei, important este sa fie bebelusul bine, nu? Restul nu mai conteaza.

Gresit.

Cu inima pe inima va spun ca noaptea trecuta am izbucnit in lacrimi. Nu mai puteam indura toate acele contractii. Am plans pentru ca ma simteam slabita si rupta in bucati.

Mi-am sunat sotul la 1 noaptea. El era acasa, cu ceilalti copii. Tot ce voiam era sa plang, sa dau afara toata durerea pe care o simtea in corp.

„E mult mai greu acum, si nu inteleg de ce. Nu imi aduc aminte ca recuperarea sa fi fost atat de grea. Doare atat de tare…”, imi aduc aminte ca ii spuneam la telefon.

Sunt convinsa ca nu ar fi putut intelege durerea infernala care ma rascolea. Dar cu singuranta a putut sa o simta din vocea mea.

Recuperarea dupa nastere este grea. De ce nicio mama nu spune asta

Corpul uman este uimitor. Insa corpul unei femei este divin. Trecem prin atat de mult chin in timpul sarcinii, apoi din nou la nastere, iar durerea continua si in faza de recuperare.

Ar trebui sa fim mandre de cat de puternice suntem.

Si, mai ales, sa intelegem ca lacrimile si vaitatul nu ne fac mai putin puternice sau nerecunoscatoare.

Acesta e adevarul.

Ne sacrificam cu propriul trup pentru cineva pe care iubim deja neconditionat, inca dinainte de a se naste. Pentru acel cineva care intr-o zi ne va striga „Mama”.