„Iarta-ma, mamico, caci te-am judecat!” Abia cand devii si tu mama, intelegi mai bine | Demamici.ro

„Iarta-ma, mamico, caci te-am judecat!” Abia cand devii si tu mama, intelegi. O veche vorba spunea ca „a fi mama e o meserie”. Ce-i drept, o meserie cu multe ore state peste program, griji si nopti nedormite.

Daca ar fi sa ma gandesc mai bine, sa fii mama e mai mult decat o meserie. E o noua identitate.

Viata ti se schimba complet, de la program, la activitati si pana la griji inutile. Tot ceea ce faci se invarte in jurul puiului tau. Nimic nu pare sa mai aduca aminte de vechea ta viata, nici macar cand apuci sa te uiti in oglinda. Nu mai recunosti nimic.

Sa fii mama e o adevarata binecuvantare. O binecuvantare cu doua taisuri. Inca din timpul sarcinii, suntem coplesite de ganduri si framantari.

Oare bebelusul meu e bine?

Oare am mancat ceva ce lui nu-i face bine?

Iar cu fiecare control la ecograf, mai adunam un car de emotii.

Pe masura de trupusorul lui se dezvolta in uter, parca si prezenta lui in vietile noastre se concretizeaza. Inca e la tine in burtica, dar il simti deja in bratele tale, in casa. I-ai pregatit patutul si aproape ca il auzi cum incepe sa planga si sa te strige.

„Iarta-ma, mamico, caci te-am judecat!” Abia cand devii si tu mama, intelegi

Apoi te opresti si ramai pe ganduri. Ti-e teama de ziua in care vei naste.

Tot ce iti doresti este sa iti vezi bebelusul sanatos si in bratele tale, in timp ce il alaptezi.
Ai citit atatea povesti inspaimantatoare pe internet, si nu vrei sa devii si tu unul dintre acele cazuri.

Caci nu este nimic mai greu de indurat decat rana de pe suflet a unei mame care isi ingroapa copilul. Un copil care isi pierde parintii este orfan. O mama care isi pierde copilul… durerea este atat de adanca, incat nici macar nu exista o denumire pentru aceste mame.

Acum inteleg mai bine. Iubirea din sufletul unei mame, dar si povara de pe umerii ei

Copilul creste vazand cu ochii si orice pas pe care il face te face sa reactionezi. Iti este greu sa il lasi sa se ridice singur, dupa ce a cazut, desi stii ca e esential pentru dezvoltarea lui.
Iti doresti sa ii fii alaturi si sa ii alini orice durere.

Ti-e groaza deja numai cand te gandesti la zilele in care copilul va merge singur la scoala. Cu atatea pericole si strazi de travesat!

Apoi iti aduci aminte de propria mama, cea care statea mereu cu griji pana cand te intorceai acasa.

Vezi si: Scrisoarea unei mame pentru primul nascut: „Copilul meu, tu m-ai schimbat!” | Demamici.ro

„Iarta-ma, mamico, caci te-am judecat!” Abia cand devii si tu mama, intelegi

Mama, cea pe care o certai in timpul adolescentei, atunci cand se ingrijora fiindca nu ii raspundeai la telefon.

Chiar si mai tarziu, cand ai plecat de acasa, cand te intreba daca ai mancat si daca esti bine.

Si de multe ori, cand noi ne dadeam ochii peste cap din cauza intrebarilor, mama rasufla usurata. Usurata ca iti aude vocea, ca esti in siguranta si ca nu-ti lipseste nimic.

Grijile si temerile unei mame nu dispar cu timpul, ele doar se transforma.

Acum inteleg mai bine totul.

Iarta-ma, mamico, caci te-am judecat.