Smecta, interzisa copiilor sub 2 ani, femeilor insarcinate si celor care alapteaza | Demamici.ro

Agentia Nationala a Medicamentului din Franta a emis un avertisment, la inceputul lunii martie, cu referire la medicamentele pe baza de argila care sunt folosite pentru tratarea diareei. Aceste medicamente nu trebuie prescrise copiilor sub 2 ani, femeilor insarcinate sau celor care alapteaza.

In cazul medicamentelor pe baza de argila, cum este si Smecta, se gasesc cantitati de plumb care pot ajunge in organism, chiar si in momentul in care tratamentul este de scurta durata.

Autoritatile din Franta sustin ca aceste medicamente nu trebuie administrate copiilor sub 2 ani din cauza continutului de plumb. Producatorii Smecta au intreprins un studiu care a avut un esantion constituit exclusiv din adulti. Acestora li s-a administrat medicamentul timp de 5 saptamani.

In cazul studiului s-a demonstrat ca plumbul nu a trecut in sange, insa in cazul copiilor nu s-a putut exclude pericolul. Ca masura de precautie, Agentia Medicamentului din Franta a decis sistarea administrarii de Smecta copiilor mai mici de 2 ani, dar si in cazul gravidelor si al femeilor care alapteaza. Astfel prospectul medicamentului urmeaza sa fie schimbat. Pentru tratarea diareei se recomanda sarurile de rehidratare si revizuirea dietei.

Argila folosita la fabricarea medicamentelor anti-diareice se extrage din sol si poate contine metale grele care se regasesc in mod natural in sol, cel mai des intalnit fiind plumbul. Pana acum nu au fost depistate cazuri de intoxicatie cu plumb, iar masura este una preventiva si vizeaza toate medicamentele care au in compozitie argila.

Ce este SMECTA?

Grupa farmacoterapeutică: tractul digestiv şi metabolism; antidiareice antiinflamatoare; antiinfecţioase intestinale; absorbante intestinale; alte absorbante intestinale.
Indicaţii terapeutice
– Tratamentul simptomatic al durerilor asociate bolilor eso-gastro-duodenale şi colice.
– Tratamentul diareei acute şi cronice, în special la copii.

Tratamentul nu exclude rehidratarea atunci când aceasta este necesară. Volumul rehidratării şi calea de administrare (orală sau intravenoasă) trebuie adaptate la vârsta, starea generală a pacientului şi la severitatea diareei.