Clotilde Armand, mamă înainte de toate. Și-a îngropat două fetițe, însă și-a găsit puterea să se ridice | Demamici.ro

Clotilde Armand este noul primar ales al sectorului 1 din Capitală, însă puțini cunosc povestea ei de viață extrem de dureroasă. Mamă a patru copii, franțuzoaica Clotilde Armand trăiește de ani buni în România, alături de soțul ei, Sergiu Moroianu, cercetător și matematician român.

Au o familie frumoasă, numerosă, însă chiar și așa, cel mai greu îi este să răspundă la întrebarea: „Câți copii aveți?”.  Așa că de cele mai multe ori evită să răspundă, evită subiectul. Un lucru în aparență bizar pentru o mamă, însă nu și pentru o mamă care continuă să-și pună la socoteală chiar și îngerașii pe care nu-i mai are lângă ea.

Clotilde și Sergiu au acum patru copii – un băiat și trei fete, însă au fost marcați de o dublă tragedie în urmă cu câțiva ani.

Bebelușul lor a murit în somn. Micuța Ondine avea 4 luni

Clotilde Armand a trecut printr-un adevărat șoc atunci când și-a privit neputincioasă bebelușul lipsit de viață. Micuța Ondine avea 4 luni de viață și abia fusese botezată, însă a murit în somn, de ceea ce se numește astăzi „Sindromul morții subite a sugarului” .

„Cand s-a născut Ondine, am înțeles ca toți bebelușii mei vor semăna între ei. Numai prin felul în care îi înfășam ca bebeluși îi vom recunoaște mai târziu în poze. Când a venit vara, am plecat la părinții mei să o botezăm pe Ondine. Eram toți fericiți, am mâncat drajeurile tradiționale, cum este obiceiul la botezuri în Franța. O săptămână mai târziu, Ondine nu s-a mai trezit din somn. Se apropia de patru luni. Medicii au făcut o autopsie completă și concluzia a fost că a murit de sindromul morții subite a sugarului. A fost primul nostru șoc puternic din viață. Nici nu știam că se poate întâmpla acest lucru”, a scris Clotilde Armand în cartea autobiografică „Am ales România”.

Clotilde Armand a fost mereu precaută cu siguranța copiilor ei, însă nimic nu avea să prevadă următoarea tragedie care le-a marcat familia.

„Eram și înainte obsedați de siguranța copiilor noștri, pentru că referințele noastre proveneau din Statele Unite. De exemplu, nu acceptam să ne urcăm într-o mașină dacă nu erau scaune de copii sau chiar scaune speciale pentru copii mai mari. Dădeam lecții tuturor pe tema aceasta. Și totuși… tocmai pe noi ne-a lovit soarta! Pentru următorii copii, am fost mai mult decat obsedați de siguranță, siguranța a fost centrul vieții noastre”, a mai scris Clotilde.

Clara, cea de-a doua fetiță pierdută, a fost lovită mortal de un motociclist

Dacă prima tragedia a fost neprevăzută, de data aceasta Clotilde și soțul ei aveau să se confrunte mult timp cu durerea. Clara se afla deja la vârsta preadolescenței atunci când au pierdut-o. S-a aflat la locul nepotrivit și în momentul nepotrivit, în timp ce încă trăiau în Franța.

„Preadolescența era greu de gestionat pentru noi, părinții, dorința Clarei de libertate. Voia să aibă opiniile ei și să se ducă liberă oriunde. Magazinul ei favorit la Versailles era o librărie, în care găseai și cărți, și hârtie colorată, și creioane… Clara își petrecea mult timp acolo să-și aleagă lecturile… A fost pe 26 septembrie, în jurul orei 18:00. Pe un imens bulevard care ține de la castel până la ieșirea din oraș spre Paris. A fost lovită de un motociclist care se grăbea.

Avea o motocicleta Mitsubishi, cea mai puternică de pe piața, așa mi-a spus politistul. Era singura traversare pe care Clara trebuia să o facă în fiecare zi. Motociclistul se grăbea spre avocatul lui pentru procesul de divorț. Avea 32 de ani și doi copii. A vrut s-o evite pe Clara când a văzut-o în fața lui pe trecerea de pietoni. O spun pentru copiii lui. Vreau să știe acest lucru. A încercat. Prea târziu. Prea repede. 100 de kilometri pe oră, la atât i-a fost estimată viteza. Au murit amândoi în fața tuturor elevilor și studenților care se găseau în jur. La doi pași de casa”, a scris Clotilde Armand în cartea apărută la editura Humanitas, potrivit ziare.com.

Clotilde Armand: „Refuz să le trec sub tăcere pe Ondine și Clara”

Pentru Clotilde Armand este extrem de greu să vorbească despre aceste tragedii din viața ei. Și preferă să evite privirile ciudate ale oamenilor atunci când le spune că este mama a șase copii. Chiar dacă acasă sunt doar patru.

„Când sunt întrebată câți copii am, fac tot posibilul să evit să răspund. Știu cum să schimb discuția pentru ca interlocutorul meu să uite întrebarea lui. Din păcate, sunt oameni care revin la întrebare și nu înțeleg că nu vreau să răspund… Devenind o persoană publică, am fost obligată să am un răspuns la această întrebare simplă, dar care este atât de complicată pentru mine. Jurnaliștii nu înțeleg de ce refuz subtil ori ezit să răspund la această întrebare. Când nu am de ales, dau un răspuns care nu-mi face plăcere… Nu mai vreau să mint, să nu spun adevărul, adică să le trec sub tăcere pe Ondine și pe Clara, care sunt fetițele mele și la care țin cum țin la toți copiii mei. Știu că nu mai sunt în momentul acesta, dar cine ar spune ca nu are tată, chiar dacă tatăl lui a murit?”, mai spune Armand în aceeași carte.