Cazul tulburător de la „Spitalul de Copii” din Iași, din vara anului 1990. Un bebeluș născut prematur, externat într-un sicriu închis, fără drept să fie deschis: „Nu luați niciun copil, că fetița nu e moartă, a fost dată”. Familia își caută și în ziua de astăzi fetița pierdută | Demamici.ro

Cazul tulburător de la „Spitalul de Copii” din Iași, din vara anului 1990. Un bebeluș născut prematur, externat într-un sicriu închis, fără drept să fie deschis. Un caz tulburător s-a petrecut la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași, în urmă cu aproape 34 de ani și care bântuie și până în zilele noastre istoria unei familii încercate greu de soartă.

Este o poveste de viață desprinsă, parcă, din filme, unul din cele mai negre scenarii cu care se pot confrunta niște părinți.

Se întâmpla în vara anului 1990, atunci când Violeta Stan, o tânără adolescentă din orașul Târgu Frumos aducea pe lume primul ei copil.
Micuța Giorgiana-Claudia Stan, fiica lui Gheorghe și a Violetei Stan, s-a născut prematur, la șapte luni, la Spitalul din Târgu Frumos.

Medicii au solicitat apoi transferul fetiței către Secția Clinică de Recuperare Pediatriatică a Spitalului „Sfânta Maria” din Iași, pentru a lua suficient în greutate, înainte de putea fi externată.

Acelea aveau să fie ultimele momente în care cei doi soți tineri își mai vedeau copilul, fără să bănuiască ce urmează să se întâmple.

Astăzi, cea de-a doua fiică a lor, Ana-Maria Danțuș, și-a făcut povestea de familie cunoscută și a povestit pentru bzi.ro toate informațiile pe care le știe, pentru că își dorește cu ardoare să-și găsească sora mai mare. Întreaga familie nu a crezut nicio clipă că micuța lor a murit.

Cazul tulburător de la „Spitalul de Copii” din Iași, din vara anului 1990. Părinții au refuzat să ridice sicriul în care li s-a spus că se află trupul neînsufleți al bebelușului lor

După o perioadă de recuperare în spital, bunica bebelușului a fost anunțată că micuța poate fi externată, deoarece avea o greutate normală.

„Ea era sora cea mare. S-a născut pe 27 iulie 1990, în Târgu Frumos. A fost născută prematur și de aceea a fost transferată la Spitalul de Copii «Sfânta Maria» din Iași. Mama era minoră atunci, se căsătorise cu tata chiar cu câteva zile înainte să nască, de aceea cred că a și născut prematur, era și prima sarcină, ea era micuță. Copilul s-a născut la 7 luni, trebuia să se nască în septembrie. Mama a fost externată, iar fetița a fost transferată la Secția de Recuperare Pediatrică a spitalului.

Părinții au mai vizitat-o după ce a fost transferată, dar, locuind la Târgu Frumos, nu era ca acum, era greu cu transportul. Fetiţa era vizitată şi de bunica din partea tatălui, ultima dată când a fost să o vadă, era în spital o delegație şi nu a putut s-o vadă pe sora mea. Bunica se cunoștea cu o asistentă care știa toată povestea și i-a arătat copilul de la geam și i-a spus: «Din ce știu eu, ați putea să veniți să luați fata acasă, deoarece e trecută de greutatea normală și poate fi externată».

Părinții nu au reușit să ajungă imediat la spitalul din Iași, însă când au ajuns au aflat cu stupoare că bebelușul lor este mort.

„Asta i-a spus asistenta, nu un doctor. Oricum, de câte ori au mers în vizită, li s-a spus că fata nu are probleme de sănătate, doar că e mică și trebuie să ia în greutate. După câteva săptămâni, la finalul lunii septembrie sau începutul lui octombrie, părinții au fost să ia copilul din spital. Nu știu de ce și cum nu au mers chiar a doua zi să externeze fata. Când au ajuns, medicul le-a spus «Nu ați fost informați că fetița a fost transferată la spitalul mare», i-a trimis acolo.

Fusese transferată, deoarece avea greutatea normală și nu mai putea ocupa locul unei prematur. Când au ajuns la Spitalul «Sfânta Maria», un medic nervos le-a spus: «Nu știți, noi am trimis citație acasă să veniți să luați copilul, că e decedat»”, a mai povestit Ana-Maria Danțuș pentru publicația bzi.ro.

Părinții copilului, doi tineri simpli, în vârstă de 16, respectiv, 21 de ani, s-au trezit copleșiți de situația în care se aflau.

Medicii susțineau că fetița lor zăcea în spital decedată de ceva vreme și le-au prezentat sicriul bătut în cuie, în care s-ar fi aflat micuța lor, cu interdicția de a lua sicriul acasă sau de a-l deschide. El trebuia îngropat direct.

Părinții însă au refuzat, iar bunicul din partea tatălui, care s-a revoltat, a ajuns să facă închisoare pentru trei zile din cauza acestui lucru.

Cazul tulburător de la „Spitalul de Copii” din Iași, din vara anului 1990. Un bebeluș născut prematur, externat într-un sicriu închis, fără drept să fie deschis: „Nu luați niciun copil, că fetița nu e moartă, a fost dată”

„El le-a zis medicilor: «Nu putem lua un scriu cu un copil despre care nici nu știm că e al nostru». În ziua în care l-au arestat pe bunicul, părinții mei s-au întors în secția de prematuri, unde s-au întâlnit cu asistenta pe care o cunoștea bunica. Ea i-a liniștit: «Nu luați niciun copil, că fetița nu e moartă, a fost dată». Ei erau niște copii atunci, mama avea 16 ani și jumătate, tata avea 21, după ce au văzut că bunicul a fost arestat, s-au temut să se mai revolte.

În perioada următoare, părinților mei li s-a oferit posibilitatea să adopte o fetiță care era născută în aceeași perioadă cu sora mea. Fetița era născută într-o familie foarte săracă, din Lețcani. Părinții mei au vrut s-o înfieze, dar mama ei nu a fost de acord s-o dea, pentru că mai avea două fete și ele își doreau surioara. Mama a zis atunci, când poate lua un copil care este dorit de familie, doar ca să-și umple un gol. Sicriul acela a rămas la spital, nu s-a făcut înmormântare, nu există un loc de veci”, a povestit sora Ana-Maria Danțuș.

În 2004, când fetița ar fi trebuit să împlinească 14 ani, părinții au fost solicitați să meargă să-i facă buletinul

Ana-Maria avea 13 ani atunci când a aflat pentru prima dată de povestea surorii sale date dispărută.
La adresa lor de acasă, părinții au primit o înștiințare printr-o scrisoare, pentru a-i face buletinul primei lor fiice, Giorgiana-Claudia Stan.

Acela a fost momentul în care și-au dat seama că în jurul morții fetiței lor planează și mai mult mister.

„Mi se pare ciudat că, odată ce medicii au declarat-o moartă în septembrie 1990, au mai trimis hârtie să-i facă mama buletin. Mama a fost atunci la Evidența Populației și a explicat toată povestea. Certificatul de deces a fost făcut în 2009, dar fata în 2004 trebuia să împlinească 14 ani.

Știu că în 2004 am fost cu mama la spital și a luat câteva documente cu care a dovedit că fetița e moartă și nu are cui să facă buletin. Eu am crezut întotdeauna că sora mea e vie. Eu mai am încă 4 frați, mai am o soră de 28 de ani, un frate de 25 și doi mai mici. Doar noi, cei trei mai mari, știm toată povestea.

Nici mama nu crede că a pierdut un copil, pentru ea, fata e ca și cum ar fi încă la spital. Pentru ea au fost doar niște vorbe, nu simte golul acela, ca o mamă căreia i-a murit copilul. Oricum îi este foarte greu să vorbească, dar, când povestește, văd în ochii ei o speranță, știe că fata e undeva. Cred că se simte și un pic vinovată, pentru că la momentul respectiv ar fi trebuit să o viziteze mai des”, a declarat Ana-Maria Danțuș.

Ieșeanca în vârstă de 33 de ani nu crede că sora ei ar fi murit și crede că o mare parte din vină pentru dispariția ei ar avea-o bunica lor, cea care a amânat externarea copilei.

Iar astfel, micuța Giorgiana ar fi ajuns în cele din urmă dată spre adopție, într-o perioadă în care multe cupluri din străinătate veneau în Romania să adopte orfani pentru sume mari de bani.

„Bunica avea și ea 4 copii mici acasă, părinții erau abia căsătoriți, își construiau casă, să mai ia în grija ei încă un copil de 16 ani, cu un bebeluș, era greu. Cred că a zis să-l mai lase în spital, să crească un pic mai mare, nu știu la ce s-o fi gândit. Le-a spus să meargă să-l ia din spital când s-a terminat treaba de pe câmp, că bunicii aveau pământ, oi, animale, aveau treburi. Petru ea, mama, care trebuia să stea cu un copil mic în casă, era minus o mână de lucru.

Cred că ea nu a spus tot adevărul. Bunica încă trăiește, dar nu am vorbit cu ea despre această chestiune. Cred că bunicii i s-au spus mai multe, dar ea a amânat să o ia pe sora mea acasă. Cei de la spital, văzând că nu se prezintă nimeni, deși au fost anunțați, au dat fata spre adopție. Nu avem nicio certitudine, sunt doar bănuielile noastre. Nici 10 la sută nu cred că sora mea a murit. În perioada aia, au fost mulți copii dispăruți peste noapte, seara îi alăptau, iar dimineața mureau subit”, a concis Ana-Maria Danțuș.

Vezi și: O mamă a fost externată cu alt copil din Maternitatea Ploiești. Anchetă în desfășurare | Demamici.ro

Vezi și: Tripleții din Baia Mare, abandonați la naștere, au fost adoptați de două asistente maternale, mamă și fiică. Primul Crăciun în noua familie | Demamici.ro