Ziana știe că are o vrăjitoare în burtică și că o doare. Părinții știu că are cancer și că fiecare zi e o luptă pentru supraviețuire! Să o ajutăm pe Ziana să învingă răul!

„Bună!🌈

#sunteminBarcelona

Poate nu multă lume ştie plăcerea mea de a citi, de a povesti, de a scrie…
Uite că acum, viața nu mă lasă, îmi dă ghioante să spun o poveste, şi totuşi mă opun.. dar este necesar!
Necesar pentru că prea multă lume luptă pentru noi şi merită să ştie povestea!❤️

Povestea nu e una uşoară, e greu de scris, e una copleşitoare şi adânc impregnată în mintea mea, în sufletul meu, în ființa mea pe de-a-ntregul.
Se poate asemăna cu un coşmar care nu te lasă să respiri. Şi totuşi aşa se intitulează:

Greta, respiră!

05.11.2025, a 3-a zi de dureri de burtică pentru Ziana, ora 22:00.
– Zizi, trebuie să mergem la spital să vadă dl doctor printr-un aparat burtica şi de ce te doare.
– Nu vreau mami, o să mă doară!
– Haide mama, promit că nu o să te doară. Şi uite aşa prima minciună, că deh, mama credea că Zizi somatizează, căci de acum fiind fetiță mare, decisesem să adoarmă singură. Credeam că aşa se manifestă supărarea ei.

Ne-am dus la Grigore Alexandrescu. A doua oară într-un spital de stat, unde aşteptarea a fost infernală. Ziana, pentru că prezenta „doar dureri de burtică” a fost pusă să aştepte până la ultimul copil din acea sală. Am intrat la consult la 01:30 şi am aşteptat până la 04:00 pentru ecografie. A venit ora 05:00, ora neagră pentru noi, când am aflat că în burtica Zianei era o tumoră. Ceea ce nu ştiau ei era că nu au văzut corect atunci.

Ceea ce au identificat era un hematom, Ziana are 2 tumori în burtică. Una începe de la rinichiul stâng, iar cealaltă a ajuns în torace, lucru vizibil în acea zi la CT, iar hematomul sugrumă rinichiul drept.

În momentul când ni s-a spus că trebuie să stăm pentru investigații, am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare, daaar ceea ce nu ştiam eu era faptul că, nu acesta era punctul culminant.

Am mers în salon, nu înainte să i se recolteze sânge lui Zizi. Deja simțeam că o iau razna, Ziana nedormită, acum înțepată, apoi dusă într-un loc necunoscut, iar eu care mă ciupeam mereu să mă trezesc! Pentru că îmi dădeam seama că neg realitatea, aşa ceva nu se putea întâmpla!

S-a deschis uşa salonului, era întuneric, 4 mame dormeau împreună cu copiii lor. M-am aşezat şi eu pe singurul pat liber şi am pus-o pe Ziana pe picioare pe o pernă din plastic. Voiam doar să am grijă că va dormi cel puțin 2h.

Am plâns infernal, încet, ascunsă, să nu deranjez, dar o mămică a simțit şi a pus un sul de şervețele pe pat.

Urmează de la ora 08:00 un şir de investigații: CT, ecografie inimă, ecografie rinichi.

Rezultatul vine dur, neascuns, cancer extins.

Atât am auzit, apoi s-a rupt filmul. Vorbea mult dl doctor, îmi arăta ceva pe un monitor, iar eu închideam ochii, îi deschideam, nu ştiam unde mă aflu.
Şocul a fost puternic, singurul gând era să mă evapor, dar nu aveam cum să o las pe Ziana singură, acum această luptă începea să fie a mea.

Alt şoc şi cel mai nenorocit:

-Veți fi despărțite, Ziana merge la ATI, posibilitatea de sângerare e mare din cauza hematomului şi trebuie să facă şi transfuzie.
Ei.. acel moment a sfărâmat fiecare os din mine! Cum să stea singură, că i se va frânge inimioara de tristețe! De la a sta non-stop împreună până la a fi despărțite şi în aceste condiții… a fost oribil!

Şi m-am întors în salon, un alt salon decât cel de la ora 06:00, acesta era cu 2 paturi. Într-un pat era un băiețel de 5 luni, iar patul meu era gol, iar eu nu mă puteam pune pe el fără puiul meu în brațe. M-am aşezat pe jos, voiam să închid ochii, iar apoi să mă trezesc acasă la tot ce era bun şi frumos! A intrat dl doctor şi a rămas în tocul uşii şi se uita la mine, m-a întrebat dacă mi-e rău… Ce întrebare ciudată, nu doar că îmi era rău, simțeam că voi muri de supărare!

Dar, Dumnezeu a lucrat prin oameni şi au fost de acord să semnez o cerere prin care aveam să stau cu Ziana la Ati zi şi noapte. Am încercat să nu încurc, să nu supăr, să mă lase în salon, să pot să-mi ajut copilul moral la fiecare înțepătură.

7 nopți şi 7 zile la Ati, pe un scaun, costumată, au fost lungi şi obositoare, dar au fost lângă copilul meu drag!
De când am aflat de acest diagnostic, creierul meu nu s-a odihnit, el doar a căutat rezolvări.

Prima urmă de speranță a venit din partea Asociației Blondie cu care am luat legătură prin intermediul Atenei Boca, fondatoarea grupului La Primul Bebe. Şi pentru că niciodată nu ştii pe ce parte a baricadei eşti şi pentru că e important să fii bun mereu, la ultima campanie umanitară pentru această asociație Blondie am participat cu drag, am licitat şi uite că Dumnezeu a întors Fața către noi!

Ne-am interesat la mai multe spitale din străinătate, dar primul răspuns pozitiv a venit din Barcelona.
Timpul e foarte important la Ziana, aşa că azi cu ajutorul vostru am zburat!

Prințesa mea pleacă cu speranță în suflet şi cu convingerea că măcar o părticică mică din vrăjitoarea din burtică a rămas la ATI, fără să deranjeze alți copii, izolată aşa cum a fost Ziana mea.
Mama s-a ținut de promisiune, coada ei de Rapunzel va fi transformată în scut de iubire!

Mulțumim din tot sufletul pentru sprijin!
Un sentiment de mulțumire imensă spre îndreaptă spre spitalul Grigore Alexandrescu şi tot personalul, în frunte cu dl Chiriac Babei Cătălin şi echipa, tot personalul de la ATI şi UPU.

Drumul este unul anevoios într-adevăr. Vom sta un timp îndelungat plecați, iar familia noastră formată din 4 membri, sperăm să se vadă cât mai des!

Vă rog să vă rugați pentru noi, acest lucru este primordial, daca nu avem credință, degeaba avem fonduri!
Ştiu că multă lume doreşte să ajute, voi lasa conturile mele şi sper să vă răsplătim înzecit!

RON – RO12BACX0000007906496000 Greta loana Serbanoiu

Euro – RO82BACX0000007906496001

Revolut – 0768905164

P.S. Într-o săptămâna am învățat că viața e ciclică, după rău întotdeauna va veni binele!🌈”