Microchimerismul fetal sau despre fenomenul prin care celulele copilului rămân în corpul mamei chiar și zeci de ani după naștere STUDIU | Demamici.ro

Microchimerismul fetal sau despre fenomenul prin care celulele copilului rămân în corpul mamei chiar și zeci de ani după naștere. Ultimul studiu semnificativ despre microchimerismul feto-matern este intitulat „Feto-maternal microchimerism: Memories from pregnancy” și a fost publicat în 2022. Acest articol oferă o analiză cuprinzătoare a prezenței și persistenței celulelor fetale în diverse țesuturi materne, evidențiind potențialul lor de a influența sănătatea mamei pe termen lung. Studiul subliniază capacitatea acestor celule de a se integra funcțional în țesuturile materne și discută implicațiile lor în diverse condiții fiziologice și patologice.

Ce este microchimerismul feto-matern?

În timpul sarcinii, are loc un schimb fiziologic între mamă și fătul ei prin intermediul placentei. Acest transfer transplacentar poate fi unidirecțional sau bidirecțional. Transferul unidirecțional presupune trecerea de nutrienți, apă, electroliți, oxigen, hormoni și imunoglobuline de la mamă către făt, și a dioxidului de carbon și a produselor de catabolism de la făt către mamă.

Transferul bidirecțional constă în schimburi de celule și material genetic, precum ADN, între mamă și făt. Acest transfer transplacentar de celule materno-fetale (MFCT), identificat doar la mamiferele uterine, este asimetric, cu un flux mai mare de celule fetale către corpul matern.

În timpul sarcinii, există două tipuri de microchimerism feto-matern:

• Microchimerismul fetal (FMc) – reprezintă prezența și persistența celulelor fetale în țesuturile materne.
• Microchimerismul matern (MMc) – desemnează prezența și menținerea celulelor materne în țesuturile fetale

Microchimerismul fetal a fost studiat încă din secolul XIX. În anul 1893, medicul Schmorl a identificat pentru prima dată celule fetale în plămânii unor femei care suferiseră de eclampsie.

Ulterior, în anii ’60–’70, alte cercetări au confirmat existența celulelor fetale hematopoietice (precum monocite, celule Natural Killer, limfocite T sau B) în organismele femeilor, fie sănătoase, fie bolnave (Klintschar et al., 2006).

În 1981, Liegeois și colaboratorii săi au localizat celule fetale în țesuturi materne de la șoareci, ceea ce a declanșat un val nou de cercetări asupra microchimerismului fetal.

Când începe microchimerismul feto-matern?

Microchimerismul fetal (FMc) a fost studiat în principal la oameni, rozătoare și maimuțe.

Traficul celular feto-matern a fost observat că începe:

• între săptămâna a 4-a și a 6-a de gestație la oameni
• în ziua a 11-a la rozătoare
• în săptămâna a 4-a la maimuțele rhesus

Acest transfer celular crește exponențial pe parcursul sarcinii, atingând nivelul maxim în zilele dinaintea nașterii.

Majoritatea celulelor fetale dispar treptat din circulația sangvină în primele săptămâni după naștere, fiind eliminate de sistemul imunitar matern. Cu toate acestea, o proporție mică de celule fetale a fost identificată ca integrată în țesuturile materne chiar și la trei decenii după naștere la oameni și până la 8 luni la rozătoare.

Celulele fetale traversează bariera placentară și pătrund în circulația maternă, unde pot supraviețui, migra și se pot integra în diverse țesuturi ale organismului matern.

În cazul oamenilor, microchimerismul fetal (FMc) a fost detectat în multiple organe, inclusiv:

• piele
• splină
• ficat
• creier
• plămâni
• inimă
• rinichi
• sân
• glande suprarenale
• tiroidă
• ganglioni limfatici
• glande salivare
• uter
• vezica biliară
• intestin

Aceste descoperiri evidențiază cât de larg este răspândit microchimerismul fetal în organismul uman și cât de profundă este amprenta biologică lăsată de o sarcină asupra mamei.

Odată ce microchimerismul fetal (FMc) este stabilit în organele materne, celulele fetale se pot diferenția în diverse linii celulare datorită capacității lor ridicate de diferențiere multiplă și plasticității fenotipice.

În studiile pe oameni și modele animale, au fost identificate celule de origine fetală care s-au diferențiat în:

• cardiomiocite (celule ale mușchiului inimii)
• celule endoteliale (ale vaselor de sânge)
• neuroni
• celule gliale (care susțin funcționarea neuronilor)
• celule epiteliale (care formează țesuturi de acoperire și mucoase) – Cha et al., 2003; Dubernard et al., 2008; Khosrotehrani et al., 2004; Renné et al., 2004
• celule dendritice (cu rol imun)
• hepatocite (celule ale ficatului)
• macrofage și limfocite

Această diversitate impresionantă confirmă faptul că celulele fetale nu doar că supraviețuiesc în corpul mamei, ci și participă activ la regenerarea și funcționarea țesuturilor materne.

Funcția microchimerismului fetal (FMc)

S-a observat că o proporție ridicată de celule fetale (FMc) este prezentă în diferite patologii materne și placentare, precum și în complicații ale sarcinii, cum ar fi:

• anomalii fetale cromozomiale (ex: sindromul Down)
• pre-eclampsie
• nașteri premature
• pierderi de sarcină
• anomalii placentare

Microchimerismul fetal a fost detectat și în diverse forme de cancer, fiind localizat în principal în regiunea tumorală maternă. Acestea includ:

• cancer colorectal
• cancer de sân
• cancer tiroidian
• melanom
• cancer de col uterin
• cancer pulmonar
• cancer vezical
• cancer pancreatic
• limfom

Se consideră că FMc poate avea roluri contradictorii, care nu se exclud reciproc. Aceste funcții pot fi benefice, dăunătoare sau neutre pentru fiziologia mamei.

Rolul benefic al microchimerismului fetal

Pe de o parte, microchimerismul fetal (FMc) poate avea un rol benefic (protector și regenerativ) asupra sănătății materne, participând la:

• repararea și regenerarea țesuturilor,
• înlocuirea celulară
• menținerea echilibrului funcțional (homeostaziei) materne

De exemplu, FMc a fost identificat în țesuturi materne inflamate, sugerând implicarea acestor celule în procesele de formare de vase de sânge (angiogeneză) și de vindecare.

În cazul cancerului pulmonar, femeile care au avut una sau mai multe sarcini (primipare sau multipare) au un prognostic mai bun decât femeile fără copii (nulipare) și decât bărbații – ceea ce sugerează că FMc ar putea suprima dezvoltarea tumorilor materne.

Prezența FMc este asociată și cu un risc mai scăzut de apariție a:

• cancerului de sân
• cancerului vezicii urinare

Rolul dăunător al microchimerismului fetal

În contrast, microchimerismul fetal (FMc) poate avea și un rol dăunător asupra sănătății materne.

FMc a fost identificat la multe femei care au avut sarcini și care suferă de boli autoimune. Aceste afecțiuni au fost considerate boli alloimune, deoarece embrionul este un organism semi-allogenic – adică are o combinație de material genetic matern și patern – și, prin urmare, ar putea fi respins de sistemul imunitar al mamei.

Ulterior, alte studii au raportat o proporție mai mare de celule fetale la femeile care suferă de:

• cancer, în special cancer de colon
• boli autoimune, precum: scleroză sistemică, poliartrită reumatoidă, sindromul Sjögren

De asemenea, FMc a fost asociat și cu patologii non-autoimune, cum ar fi hepatita C.

Alte studii, însă, sugerează că microchimerismul fetal (FMc) ar putea avea o funcție neutră și ar reprezenta doar un subprodus sau o rămășiță a sarcinii, fără valoare biologică semnificativă.

În mod similar, la oameni, celulele fetale traversează bariera placentară și pătrund în circulația maternă între săptămânile 4 și 6 de sarcină, intensificându-se semnificativ pe parcursul gestației. Într-un studiu cu 72 de cazuri, la 30 și 50 de zile de sarcină, s-a observat o creștere importantă a ADN-ului fetal, ajungând până la 2,7% din totalul ADN-ului matern în al treilea trimestru de sarcină.

La oameni, Bianchi et al. au detectat celule fetale în sângele matern chiar și la 27 de ani după naștere, utilizând tehnici de amplificare PCR a cromozomului Y și analiză FACS. Aceste celule exprimau markerul CD34 și markerul hematopoietic CD38, confirmând capacitatea lor de diferențiere în mai multe linii celulare.

Considerații și direcții viitoare

Microchimerismul fetal (FMc) a fost identificat sub formă de celule nediferențiate sau diferențiate în diverse țesuturi materne. Consecințele acestui fenomen asupra organismului matern, pe termen scurt și lung, au generat rezultate contradictorii, ceea ce a dus la o controversă majoră în domeniu.

FMc a fost asociat atât cu toleranța imunologică și repararea țesuturilor, cât și cu boli autoimune și cancer, ceea ce sugerează că aceste celule pot avea efecte multiple și chiar opuse în corpul unei mame.

De asemenea, trebuie luat în considerare că diverse complicații ale sarcinii și nașterii, cum ar fi: pre-eclampsia, hemoragia antepartum sau nașterea prin cezariană pot influența soarta funcțională a celulelor FMc.

Funcționalitatea acestor celule poate depinde și de: țesutul sursă, mediul celular (de exemplu, dacă este proinflamator sau antiinflamator), dar și de momentul în care sunt analizate (imediat după naștere, în perioada postpartum târzie sau la o vârstă reproductivă mai înaintată).

Microchimerismul fetal (FMc) reprezintă o sursă promițătoare pentru:

• realizarea de teste prenatale non-invazive,
• identificarea complicațiilor gestaționale,
• selecția donatorilor histocompatibili (compatibili imunologic),
• inducerea toleranței în cazul bolilor autoimune.

Înțelegerea profundă a factorilor care modulează soarta și funcționalitatea celulelor FMc va oferi perspective noi asupra potențialului lor terapeutic.

Concluzii

În timpul sarcinii, are loc un transfer celular transplacentar bidirecțional între mamă și făt. Microchimerismul fetal (FMc), prezent atât în timpul sarcinii, cât și după naștere, a fost identificat atât la modele animale (rozătoare și maimuțe rhesus), cât și la oameni. FMc se poate multiplica și diferenția în tipuri celulare specifice în țesuturile materne, inclusiv cardiomiocite, neuroni, celule endoteliale, celule hematopoietice și limfocite. Rolul funcțional al acestor celule în fiziopatologia maternă rămâne încă controversat.

Pe de o parte, microchimerismul fetal ar putea reprezenta o sursă de celule progenitoare, cu efecte benefice asupra sănătății materne, intervenind în procese precum repararea țesuturilor, angiogeneză sau neurogeneză. Pe de altă parte, FMc ar putea avea un efect dăunător, prin activarea sistemului imunitar și contribuția la dezvoltarea bolilor autoimune.

Înțelegerea particularităților microchimerismului fetal ar putea fi cheia pentru a explica dezvoltarea unor patologii, precum bolile autoimune, dar și pentru a dezvolta strategii terapeutice eficiente și specifice.

Acest articol reprezintă o traducere a studiului „Feto-maternal microchimerism: Memories from pregnancy”.

Surse:

(1) – https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8762399/, accesat la 01.04.2025