Un copil care nu deranjează niciodată la ore, respectă toate regulile și nu primește observații din partea profesorilor pare să fie visul oricărui părinte. Însă, în spatele comportamentului considerat exemplar, se poate ascunde uneori o problemă emoțională pe care adulții nu reușesc să o observe la timp: teama de a greși și dorința permanentă de a-i mulțumi pe cei din jur.
Cuprins:
Atunci când educatoarea sau învățătoarea spune că un copil este foarte cuminte, ascultător și că nu creează niciodată probleme, părinții tind să considere că totul merge perfect. Specialiștii atrag însă atenția că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple.
Delia Sandu, profesor de formare și antreprenor în educație, explică faptul că unii copii ajung să își controleze excesiv comportamentul de teama reacțiilor adulților. În loc să se bucure de procesul de învățare, aceștia devin preocupați să nu greșească și să nu îi dezamăgească pe cei care îi îndrumă.
Este important de precizat că nu orice copil liniștit sau retras are o problemă emoțională. Există copii care sunt în mod natural mai calmi, respectă regulile și se adaptează cu ușurință mediului școlar.
Semnalul de alarmă apare atunci când liniștea și obediența sunt determinate de frică. Copilul poate ajunge să urmărească permanent reacțiile profesorului, să evite să pună întrebări și să nu își exprime opiniile de teamă că ar putea spune sau face ceva greșit.
Specialista atrage atenția că părinții nu ar trebui să considere automat lipsa reclamațiilor din partea cadrelor didactice drept o dovadă că dezvoltarea emoțională a copilului este una echilibrată.
Un copil poate să nu creeze probleme tocmai pentru că încearcă permanent să fie pe placul adulților.
Din exterior, comportamentul său pare impecabil. În interior însă, se poate confrunta cu o presiune pe care nu știe să o exprime în cuvinte.
Greșelile sunt o parte firească a procesului de învățare. Copiii descoperă lumea prin încercări, experimentează, pun întrebări și, inevitabil, nu reușesc întotdeauna din prima.
Pentru un copil care se teme de reacțiile adulților, fiecare greșeală poate deveni însă o experiență neplăcută. În timp, acesta poate ajunge să prefere să nu mai încerce decât să riște să ofere un răspuns incorect.
Potrivit Deliei Sandu, reacția profesorului în momentul în care un copil greșește este extrem de importantă.
„Este absolut esențială reacția unui profesor atunci când un copil greșește. De ce? Pentru că el, dacă este condamnat, dacă este corectat, înseamnă că va avea un curaj din ce în ce mai scăzut pentru a încerca din nou”, explică specialista.
Cu alte cuvinte, modul în care adultul corectează o greșeală poate influența felul în care copilul va privi provocările viitoare.
Dacă primește înțelegere și încurajare, va învăța că poate încerca din nou. Dacă este criticat sau făcut să se simtă rușinat, poate începe să evite situațiile în care există riscul să nu se descurce.
Teama de greșeală nu se manifestă întotdeauna prin plâns, refuzul de a merge la școală sau crize de furie. Uneori, ea se ascunde chiar în spatele unui comportament foarte liniștit.
Copilul poate deveni excesiv de preocupat să respecte cerințele, să ofere răspunsurile așteptate și să nu atragă atenția asupra sa.
În timp, această atitudine îi poate afecta inițiativa, creativitatea și curajul de a se exprima.
„Această frică de greșeală poate ulterior să ducă într-o frică de a lua inițiativa, de a dezvolta, de a crea și, în general, frica de a fi văzut”, avertizează Delia Sandu.
Astfel, copilul poate ajunge să creadă că este mai sigur să nu spună nimic atunci când nu este sigur de răspuns, să nu propună idei noi și să evite activitățile în care nu știe dacă va obține rezultatul dorit.
Primul pas este ca adulții să creeze un mediu în care copilul să se simtă în siguranță atunci când își exprimă opiniile, pune întrebări sau face greșeli.
Părinții pot începe prin a-i transmite că nu trebuie să reușească totul din prima și că valoarea lui nu depinde de note, rezultate sau de cât de mulțumiți sunt ceilalți de comportamentul său.
Este important să fie încurajat să încerce, chiar și atunci când nu este sigur că va reuși. De asemenea, adulții ar trebui să evite criticile umilitoare, comparațiile cu alți copii și presiunea de a obține rezultate perfecte.
Întrebări simple precum „Tu ce părere ai?”, „Ce ai vrea să încerci?” sau „Cum te-ai simțit când nu ți-a ieșit?” îl pot ajuta să își exprime mai ușor emoțiile și să înțeleagă că opiniile sale contează.
Mesajul specialistului nu este că un copil ascultător ar trebui să îi îngrijoreze automat pe părinți. Liniștea, respectul și disciplina sunt comportamente firești și pozitive.
Diferența este dată de ceea ce se află în spatele lor. Un copil echilibrat trebuie să poată respecta regulile, dar și să aibă curajul să spună că nu înțelege, să pună întrebări, să aibă opinii diferite și să greșească fără teama că va pierde aprecierea adulților.
Până la urmă, obiectivul educației nu ar trebui să fie formarea unor copii care nu deranjează niciodată, ci a unor copii care au încredere în propriile capacități, sunt curioși, își exprimă personalitatea și nu se tem să încerce.
Pentru că un copil nu trebuie să fie perfect pentru a fi iubit, apreciat și încurajat.
Odată cu scăderea temperaturilor, garderoba celor mici trece printr-o schimbare importantă. Puloverele, gecile groase, pantalonii…
Se apropie una dintre cele mai așteptate sărbători ale lunii decembrie, iar părinții au început…
Moș Nicolae se apropie, iar părinții au început deja să caute cele mai frumoase cadouri…
Atunci când copilul răcește, nopțile pot deveni dificile atât pentru cei mici, cât și pentru…
Ce trebuie să facă copiii în caz de cutremur. Un cutremur poate fi o experiență…
Dorința de a avea un copil nu dispare întotdeauna odată cu trecerea anilor. O demonstrează…